Bestiile din Cartierul West

~Pistol la cap

    I-am pus lui Caleb o întrebare acum câteva zile dar nu am primit răspuns la ea. De ce nu putem să fim înconjurați de liniște pentru mult timp? Aceasta este întrebarea.
Dar motivul pentru care vreau un răspuns de la el este pentru că și eu caut unul iar Cal ar putea să mă ajute.
    Așa că fiind în Chargerul lui Tristan și privind parcul Bond, m-am gândit să îi pun încă o dată întrebarea sperând că a găsit vreun răspuns.
-Nu știu, iubito, pentru a o suta oară, nu știu!
    Caleb îmi strânge fălcile formând niște buze de pește și sunt îndrăgostită de varianta lui copilăroasă. În plus, avem un an de recuperat!
-Putem să vorbim despre orice altceva în-afară de viața noastră deloc plictisitoare?
-Bine, putem să schimbăm subiectul!
    Caleb răsuflă ușurat iar mâna i-a coborât pe piciorul meu.
    Parcul Bond mereu este pustiu. Pentru că nimănui nu i-ar place parcul de lângă cimitir. Și pentru că Bestiile își petrec timpul aici mereu.
-Hai să vorbim despre Zayn! Ai mai vorbit cu el de când a dat-o în bară?
    Palma lui făcând contact cu fruntea sa este reacția lui la propunerea mea despre noul subiect pe care să îl dezbatem și după viteza cu care s-a întors spre mine îmi dau seama că tocmai l-am scos din sărite.
-Știi ceva, Chloe? Astăzi gura ta scoate cuvinte care nu îmi plac, așa că cel mai bine e să nu mai vorbim!
    De când a venit cu propunerea de a ne plimba cu mașina mi-a spus că vom petrece ore bune împreună. Dacă nu vorbim, ce am putea face ca să nu ne plictisim?
    Și după apropierea periculoasă, și modul în care mâna sa a urcat mai sus pe picior, îmi dau seama că a găsit un mod de a ne petrece timpul în care nu ne vom plictisi deloc.
    Buzele lui cărnoase se contopesc cu ale mele iar limbile noastre se mângâie ușor. Iubitul meu știe că prefer săruturile moi și lente decât cele violente.
    Îmi strecor mâna pe sub tricoul său, mângâind șira spinării. Îmi aduce aminte de cuvintele ce se află pe spatele meu. Cuvinte pe care el nu le știe.
    Mâna sa păcătoasă care îmi furnica piciorul a ajuns mai aproape de bijuteria mea și dacă va vrea să treacă de barieră nu îl voi opri. Îl doresc la fel de mult cum mă dorește și el.
    Dar când cioburi încep să se împrăștie în jurul nostru și o lovitură puternică ne desparte trupurile, îmi dau seama că nu se va trece de nicio barieră.
    Doar în momentul în care ușile se deschid, ceva mi se lipește de cap și ochii îmi ies din orbite la vederea pistolului care este pus si la capul lui Caleb, constat ce se întâmplă.
    Tocmai am fost atacați. Și urmează să ni se facă rău.
-Ieșiți fără mișcări bruște din mașină! Nu ne faceți să repetăm și a doua oară!
    Hunters. Am crezut că și-au învățat lecția, dar ei doar își pregăteau următoarea mișcare.
Dacă l-ar fi provocat pe Caleb față în față, ei ar fi pierdut. Și ei știu asta! De aceea au decis să ne atace surprinzător.
-De data asta va ieși război! Tocmai m-ați enervat cum nu au făcut-o nici cei din Cabrones!
    În pași siguri mă îndepărtez de mașină fiind condusă de cel care a pus un pistol la capul meu iar de cealaltă parte se află Cal al meu. Dar nu poate să facă nimic deocamdată. I-ar putea trece un glonț prin creier.
-Shooter, ți-am spus din prima zi de ce suntem aici. Vă vom învăța ce înseamnă frica cu adevărat și vom fi cei care vor conduce Saint Louis!
    Ei nu ne cunosc orașul. Ei nu cunosc legile de aici. Cred că realitatea se aseamănă cu serialele la care se uită ei. Dar realitatea e mult mai dură de atât!
-Cât de proști puteți fii? Când Tristan Carvalho va vedea ce i-ați făcut mașinii sale vă va radia de pe Pământ de unul singur. Își adoră mașina!
    Sunt zguduită dur de cel care și-a imprimat degetele de brațul meu și simt țeava cum este apăsată de pielea capului meu.
-Ușor cu fata mea, Hunters, nu vă răzbunați pe o femeie, lașilor!
    Deși Caleb le vorbește dur de când ne-au asaltat, trebuie să recunoaștem că ei au controlul. Pentru că acele arme ne amenință viața.
Dar trebuie să stau dreaptă în fața lor pentru a îl ține ridicat și pe mezinul Carvalho. El ar fi dărâmat la pământ dacă m-ar vedea speriată.
-În curând nu o să ne mai vorbești de sus, Carvalho!
    Și pistolul acela nenorocit îl lovește în frunte puternic pe Cal. Și după prima lovitură, mai urmează încă două.
    Sânge se scurge din fruntea sa și este prima oară când îmi văd iubitul la Pământ în fața cuiva. Și se află în această situație doar pentru că ei sunt niște lași, exact cum a spus.
-Nu îl mai lovi! Dacă nu l-ai fi atacat pe la spate, tu erai acum cel plin de sânge!
    Bărbatul care nu pleacă de lângă mine îmi astupă gura și pot vedea cum privirea lui Cal este îndreptată doar spre mine. Spre siguranța mea.
-Tu doar taci și privește! Atâta timp cât el nu ripostează, tu nu vei păți nimic, drăguțo!
    Și o avalanșă de picioare se opresc în stomacul lui.
    Îi aud văităturile și mi-aș fi dorit să nu am mâinile prizoniere pentru a putea să îmi astup urechile.
Plâng pe interior pentru că el este rănit și probabil o să fac asta cât de curând și în exterior.
    Dar fiind prea concentrată pe vecinul meu care mi-a acaparat lumea, doar când doua brațe mi-au încolăcit bazinul mi-am dat seama ce tocmai s-a întâmplat. Cel care mă ținea captivă este acum întins pe jos și inconștient. Sau probabil mort.
    Zayn Iglesias tocmai a intrat în scenă drept înger păzitor.
-Hei niña, ești rănită? Te-au atins?
    Îmi examinează tot corpul și îi schițez din cap un "nu", arătându-i cu degetul adevărata problemă.
    Prietenul său cel mai bun este sub o ploaie de lovituri.
    Zayn se apropie trei pași de cei doi, scoțându - și arma de la spate, și fiind sub influența adrenalinei, cel din Hunters nici măcar nu l-a văzut venind. Și asta este un avantaj pentru noi.
-Îți jur, hombre, am un singur glonț și îl voi îndrepta spre inima ta dacă mai îmi lovești bestia!
    Șocul de pe fața sa îmi dă siguranța de a alerga spre iubitul meu dar mâna crețului mă oprește, apucându-mi maioul bej.
-Îndepărtează - te de noi în această clipă! Ai trei secunde, nenorocitule!
    Degetul său mare se plimbă pe pistolul ce se află în mâna sa dar dacă este inteligent știe că nu îl poate împușca. Zayn ar fi mult mai rapid!
-1....
    Cel din Hunters se uită spre Caleb care tușește groaznic și se strânge cu putere de stomac probabil admirându-și arta. Dacă aș putea, i-aș da aceleași lovituri doar că înzecit.
-2....
    În timp ce numărătoarea lui Zayn continuă, arunc o privire spre locul în care era leșinat cel care m-a amenințat dar se pare că a fugit. Nici măcar nu i-a păsat de prietenul său. Sunt îngrozitori!
-3!
    Și mi-am închis ochii nedorind să văd un om murind. Numărătoarea s-a încheiat iar el încă mai stă în fața noastră.
    Dar așteptând împușcătura și mușcându-mi buza, tot ce aud sunt doar greierii de afară.
    Deschid ochii, văzând absolut nimic. Doar corpul iubitului meu plin de lovituri.
A fugit! Acel nemernic a fugit mâncând Pamântul.
-Acum putem să mergem la Carvalho al nostru!
    Îl depășesc pe Zayn, aruncându-mă pe trupul vătămat al lui Cal. Încerc să îl ridic deși îi pot citi durerea pe chip. A încasat-o. Și nu cred că a mai încasat-o vreodată până acum.
-Fruntea îți sângerează si probabil ai nevoie de îngrijire medicală specializată! Trebuie să mergem la spital!
    Vreau să îl susțin pentru a îl ridica dar mâna sa caldă mi se așează pe păr. Doamne, e cea mai liniștitoare atingere!
-Știu că te-am speriat, știu că ești îngrijorată, știu că mă iubești neexplicat. Dar nu mă duce la un idiot de spital!
    Vreau să ripostez. Acestei cereri vreau să ripostez. Dar acum pot să gândesc coerent.
    Spitalul va pune întrebări. Și va chema poliția. Și părinții lui vor afla. Iar asta nu va duce la nimic bun.
-Dar cum rămâne cu rănile tale? Caleb, ce s-a întâmplat aici e foarte serios!
    Îmi ia o șuviță de păr si o mângâie cu două degete. Îmi sărută mâna si mă privește cu ochii săi inofensivi. Și totuși este departe de a fi un înger, el este o bestie.
-Rănile nu sunt atât de grave pe cât par. Pentru mine contează doar că tu nu ai nicio zgârietură!
    Îl iau în brațe hotărând să nu mai insist în a merge la un spital. Sunt una de-a lor. Înțeleg că polițiștii nu vor fi de partea lor.
-Chloe, fato, ar trebui să te duci acasă! Beverly probabil se îndreaptă spre tine, i-am dat acum un mesaj. Te rog, lasă-mă să mă ocup eu de tipul ăsta!
    Pur si simplu am uitat de prezența lui Zayn dar îmi imaginez momentul în care m-aș uni cu prietena mea cea mai bună. Doar la ea mă pot descărca.
    Dar Zayn si Caleb s-au certat. Și am crezut că prietenia lor indestructibilă a fost răpusă de mezinul Carvalho.
Dar probabil Zayn va profita de această clipă pentru a se apropia din nou de Caleb. Iar eu îi voi lăsa să redevină din nou cum erau.
-Caleb, el te va putea ajuta mai bine decât mine. Dar te voi suna mai târziu! Ai grijă de tine, iubitule!
    Îi sărut fruntea si mă doare inima pentru că trebuie să îl părăsesc. Adevarul e că voiam să îi tratez rănile si să plâng de fericire în brațele sale. De ce de fericire? Pentru că nu s-a dus pe lumea cealaltă astăzi.
-Mulțumesc Zayn, ești un adevărat erou! Mi-a fost dor să te văd!
    Îi ofer o îmbrățișare crețului si rămân cu gândurile mele ce se vor pierde în noapte.
    Se pare că tocmai mi-am găsit răspunsul la întrebarea mea.
    Nu putem avea o viață liniștită pentru că în cartierul West nu va fi niciodată liniște.