Bestiile din Cartierul West

~Cel mai bun avocat

Tocmai am fost anunțat că într-o afurisită de oră mă voi îndrepta spre închisoarea de cea mai înaltă securitate din țară. Într-o afurisită de oră îmi voi cunoaște noua casă.
    Noaptea petrecută aici a fost un coșmar. Dar aș minți dacă aș spune că a fost cea mai grea noapte din viața mea. Pentru că cele mai grele nopți au fost cele în care îmi doream să mor din cauza rănii provocate de micuța Chloe.
    Oare cum este la închisoare? Exact cum o spun articolele și filmele de acțiune? Ești agresat și batjocorit la fiecare colț? Celulele sunt friguroase și pline de șobolani? Voi împărți celula cu alți tipi care îmi vor face zile fripte? Hei bine, se pare că voi afla!
-Capul sus, frățioare, azi e ziua ta norocoasă!
    Deși mă simt fără vlagă, nu a fost nevoie decât de o secundă să îmi ridic capul care privea podeaua murdară și corpul să se ridice de pe banca ce mi-a fost pat.
-Tristan? Ce cauți aici? Cum de te-au lăsat să mă vezi?
    Au fost multe weekenduri în care fratele meu lipsea de acasă sau zile în care eram prea ocupat pentru a petrece timp cu el. Dar sunt primele 24 de ore în care noi nu ne-am văzut și i-am simțit lipsa atât de mult!
-Ce întrebări pui, Cal, ai uitat cine sunt și ce pot face?
    Tristan este cel care menține Bestiile în viață și cel care a adus cei mai mulți băieți. Și cu siguranță cel mai respectat dintre noi. A făcut parte din Bestii dinaintea tuturor.
-Ești bine? Cum reziști?
    Pufnesc, întorcându-mă cu spatele la el, și privesc bucățica mică de cer ce se vede prin geamul minuscul din celula mea. Am crezut că voi pierde în celula asta tot ce am mai bun din mine.
-Abia respir, pereții par să se apropie din ce în ce mai mult de mine, polițiștii ăștia îmi râd în față de situația în care sunt și nu știu dacă închisoarea este exact cum ne este prezentată în filmele văzute de noi.
    Pot citi tristețea pe chipul fratelui meu dar nu vreau să vorbesc despre asta acum. Vreau să prind putere fiind el aici. Prima față cunoscută.
    Mă apropii de barele ce ne despart și îmi pun mâna peste a fratelui meu. Tristan mereu și-a respectat rolul de frate mai mare. A fost de partea mea în orice situație și mi-a păzit spatele la orice pas. Iar acum este aici să își vadă frățiorul mai mic.
-Frate, ești ca o stâncă pentru mine. Îți mulțumesc că ai venit!
    Tristan îmi ciufulește părul și chiar mă întreb cât de rău arăt. Mă mândresc cu fizicul meu dar probabil acum nici cea mai ușoară femeie din cartierul West nu ar vrea să se dea la mine.
-Voi fi lângă tine pentru totdeauna, Caleb! Dar lasă asta acum, am venit să îți dau o veste!
    O veste? De când a pășit în acest subsol am vrut să îl întreb ce face Chloe dar nu am vrut să creadă că dau doi bani pe prezența lui aici.
    Sper că îmi va spune că viața nu îi este pusă în pericol și că plânge de dorul meu. De fapt, nu vreau să plângă pentru mine. Dacă este bine, asta este tot ce contează.
-Nu vei afla dacă închisorile din filme reflectă realitatea. Chiar în acest moment vei merge acasă!
    Acasă. Acel cuvânt îmi luminează mintea și îmi permite să zâmbesc sincer după foarte mult timp.
-O mașină se îndreaptă chiar acum spre secție pentru a mă lua. Cum adică mergem acasă?
    Tristan râde și pare plin de energie arătându-mi câțiva pași de dans. Dacă el dansează, înseamnă că eu chiar voi merge acasă.
-Cu bani, poți cumpăra libertatea oricui. Chiar și unui adevărat criminal!
    Bine spus "unui adevărat criminal". Eu sunt aici la cerința unor nemernici. Nu am omorât pe nimeni.
Dacă unui criminal i se poate cumpăra libertatea, de ce să nu meargă și la mine, nu?
-Cunosc sumele despre care vorbești. Cine a plătit atât pentru mine?
    Nu primesc răspuns la întrebarea mea de la Tristan, răspunsul făcându-și apariția chiar lângă noi. Lionel Carvalho a ajutat la eliberarea fiului său cel mic și problematic.
-Tată, tu ai fost? Tu le-ai dat acei bani?
    Tatăl meu mă apucă de umeri și este rar din partea noastră să îl vedem emoționat. Și este o unicitate să îl vedem cu lacrimi în ochi.
-Tristan mi-a povestit ce s-a întâmplat. Normal că am plătit nenorocita de sumă. Și dacă era nevoie ..plăteam și mai mult!
    Fratele meu începe să se înroșească la față și cunoscându-l, se abține să nu plângă. Și văzându-i pe ei așa simt că ochii mei încep să se umezească și ei.
    Familia mea este una dintre cele mai înstărite dar probabil contul alor mei este mai mare decât mi se spune.
-Pentru fiii mei, cât timp trăiesc, aș plăti oricât și cu orice!
    Ne strângem de mâini cum doar familia Carvalho știe.
În ciuda Bestiilor, a rănilor cu care veneam acasă și a diferitelor probleme în care intram, tata întotdeauna și-a îndeplinit rolul de părinte. Și-a protejat copii de orice forță care voia să le facă rău. Și de la el am moștenit această putere de a proteja persoanele dragi cu orice preț.
-Loko se află chiar acum sus și îi povestește unui comisar cum Hunters i-au omorât prietenii. Va trebui să îi mulțumești, Cal!
    Am spus în depozit că de acum Cabrones nu ne mai sunt inamici. Se pare că ceea ce am format cu ei dintr-o simplă alianță se poate numi frăție.
-A fost nevoie bineînțeles de un avocat pentru toate aceste formalități, dar avem norocul că în cartierul West locuiește cel mai bun avocat din țară!
    Ce spune tata? Cartierul West are un avocat priceput? Eu de ce nu știam asta? Nici măcar nu îl cunosc pe acest domn ce pare că mi-a dat libertatea înapoi.
-Poți intra, prietene! Fiul meu probabil abia așteaptă să te vadă!
    Tata îl invită înăuntru pe avocatul ce m-a salvat și când două picioare se opresc în fața mea, mă dau doi pași înapoi.
Părul perfect aranjat, cămașa alb imaculată și o geantă destul de scumpă. Cred că visez și urmează să mă trezesc în celulă și să fiu luat spre închisoare.
  -Tom Ross? Dar cum este posibil asta? Ai ieșit de la centrul de dezintoxicare?
    Zâmbește cum nu l-am mai văzut zâmbind de ani buni și își aruncă o privire la ceas. Cunosc acel ceas, i-a fost oferit cadou de soția sa.
-Caleb, de o lună am părăsit locul ce m-a ajutat să mă reabilitez. Nu mi-am pierdut din talentul de avocat așa că m-am oferit să te ajut să ieși de aici. Acum sunt alt om și voi putea să duc o viață lângă fiica mea!
    Cu siguranță este alt om. Acum și-a recăpătat locul de muncă, nu mai arată ca o stafie mergătoare și în sfârșit lumea sa a început să se învârte în jurul lui Chloe, unica sa fiică.
-Permite-mi să îți deschid ușa asta nenorocită, băiete!
    Tata îi face loc lui Tom pentru a putea băga cheia în ușa ce m-a ținut închis aici și împing de aceasta dorind să se facă țăndări. Nu voi mai pune piciorul niciodată în acest loc.
-Acum, dă-mi voie să te îmbrățișez, Caleb! Știu că ai intrat aici pentru a îmi salva fiica! Îți voi rămâne dator toată viața!
    Nu știu dacă am ales să fac închisoare pentru binele lui Chloe sau pentru binele meu. Pentru că dacă ea ar fi pățit ceva, aș fi murit odată cu ea. Dar decid să îi răspund la îmbrățișare domnului Ross tot cu o îmbrățișare.
-Apropo de Chloe, cum se simte ea, Tristan? Este în regulă, nu?
    Fratele meu începe să își frece părul evitând să mă privească în ochi și dacă nu mi-a răspuns înseamnă că nu este în regulă. Mi-au rănit fata!
-Tristan, vorbește pentru numele lui Dumnezeu! Cum se simte Chloe?
-Frate, este bine, nu te enerva! Acum se află la spital dar viața nu îi este pusă în pericol.
    La spital? Oamenii nu merg la spital dacă sunt bine. Lașii ăia i-au făcut ceva!
-Du-mă chiar acum la iubita mea!