#2 Te-ai rătăcit? (seria Dark Valley)

19. Khai. Un loc, popcorn si un antidepresiv.

Khai

Am fost dintotdeauna o persoana temperamentală. Când eram in scoala elementara, i-am aruncat cu piatra in cap lui Samuel Willson pentru ca lovise cu piciorul un câine de pe strada. Părinții mei au fost chemați la scoala, directoarea m-a mustrat si am primit detenție si o pedeapsa fenomenală acasă. Atunci am învățat ca exista repercursiuni la acțiunile mele. Asta nu m-a oprit pe viitor când am vrut sa fac ceva ce nu ar fi trebuit sa fac, dar m-a făcut sa ma gandesc dacă merita sau nu sa imi asum urmările.
Acum insa eram prins intre mai multe posibilitati. Prima si cea care imi făcea cel mai mult cu ochiul, era sa o arunc pe Avelia peste umar, sa o trantesc peste vreo masa, sa ii ridic rochia pompoasă si sa arat întregii lumi cui ii aparține ticaloasa. A doua, cea care ma făcea sa imi furnice palmele, era sa ii stric mutra dragutului print spaniol. Apoi pe cea a fratelui ei cu un bat înfipt in fund. A treia era sa o răpesc pe Avelia, sa o duc inapoi in Dark Valley si sa o lipesc de mine cu superglue si banda adezivă. Ultima, care nu imi placea in mod deosebit caci nu eram piroman insa putea fi considerata o ultima soluție, sa dau foc locului asta blestemat.
In toate aceste situații existau niste urmări uriase. Unele care nu m-ar fi influențat numai pe mine, ci si pe ea, familiile noastre, prietenii nostrii.
"Chestia asta-" veni soapta lui Ethan din stanga mea "-e cel mai plictisitor lucru la care am asistat vreodata. Jur ca e mai interesant când isi scoate bunica-mea protezele!"
"Ești un om de actiune, Keighton. N-ai rezista intr-un loc ca asta nici jumatate de zi." I-am răspuns tot in soapta, privind cu coada ochiului cum noul rege al Ensalei isi ia cu asalt tronul.
"De parca tu ai rezista!" Pufni Ethan superior. "Ultima data când te-am văzut stand liniștit a fost in clasa a șasea, când ai avut pneumonie. Si chiar si atunci si încercat de trei ori da te furișezi pe geam si te-a luat ameteala."
"Am avut varicela, nu pneumonie. Toți am avut, idiotule! Am luat de la Aidan care a luat de la Patricia Prince cu care se pupa pe la colturi." I-am amintit, chicotind amandoi ca niste imbecili.
"Puteti sa taceti odată din gura?" Sasai Amery ca un sarpe veninos ce era in adancul sufletului sau mic si meschin.
"Ei, haide! Nu-mi zice ca tu nu te-ai plictisit." Spuse Ethan aruncându-i o privire crucisa.
"N-are nici o importanta dacă m-am plictisit sau nu. E un eveniment la care trebuie sa pastram niste aparente." A explicat ridicand din umeri si întorcându-si atentia spre partea in fata a salii tronului.
"Știi, Ashbury, e clar ca locul asta plin de snobi ti se potriveste ca o mănușa. Sunt sigur ca domnisoara Daniel ti-ar putea găsi si tie un loc la masa rotundă. Si in patul lui."
"Ethan, iubitule, te simti bine? Am impresia ca ai nevoie de o gura de aer pentru ca ai început sa delirezi." Ii spuse Amery binecuvântându-l cu o privire rece ca gheata.
"Puteti sa terminati cu porcariile? Avem alte probleme acum." Le-am amintit.
Mi-am intors privirea spre Printesa ticaloasa. Era încă palida, cu toate ca nu la fel de palida ca atunci când ma văzuse venind. Pentru o clipa mi-a stat inima in loc crezând ca o sa lesine si o sa isi sparga capul de podeaua din marmura, apoi mi-am dat seama ca poate ar fi meritat. Poate i-ar fi venit mintea la cap. Mai tarziu când a fugit de mine mi-am dorit sa isi fi spart capul, dar m-am simtit ca un rahat pentru gândul asta imediat după ce s-a concretizat.
Bun venit in mintea lui Khai. Ia un loc, o punga de popcorn si un antidepresiv.
Avelia stătea dreapta langa fratele ei si privea inexpresiv. Ceremonia de încoronare se terminase, discursul noului rege se terminase, petrecerea era pe cale sa înceapă si la fel si planul meu. In varful picioarelor, acoperit de multime, m-am apropiat de locul in care era ea, atat de mult cat imi permitea securitatea. Locul era împânzit de bodyguarzi.
"Va mulțumesc tuturor!" Spuse noul rege privindu-si supușii. "O sa facem istorie in Ensala. Sa înceapă festivitățile!"
Muzica incepu sa răsune din coltul in care formația așteptase cuminte. Nu era muzica cu care eram obisnuit si pentru prima data in viata i-am fost al naibi de recunoscător mamei pentru ca ma obligase sa merg la lectii de dans. L-am zărit cu coada ochiului pe printul fandosit spaniol ridicându-se de la locul lui si pornind in directia Aveliei. Nu pe tura mea, coronița! M-am eschivat printre doi domni cu umerașe sub sacouri si am ajuns in fata Aveliei intr-o clipa. A tresărit si s-a dat un pas inapoi. Fratele ei ma sfredelea cu privirea.
Am intins galant o mana in fata si mi-am inclinat capul in lateral.
"Un dans, Avelia?"
Ochii i s-au deschis larg pe măsura ce se holba la mine si a deschis gura, dar nu a apucat sa scoată nici un cuvant.
"Exista un protocol, domnule van der Fritz." Mi-a atras atentia Daniel. "Sunt niste ranguri care au întâietate in a dansa cu Printesa Ensalei si aveti nevoie de permisiunea mea sau a Regelui."
"Sunt convins ca așa e, doar ca eu nu am întrebat-o pe Printesa Ensalei dacă vrea sa danseze, ci pe Avelia." I-am spus aruncându-i o privire pe care in mod normal o pastrez pentru criminali si violatori. "Si se întâmpla sa știu ca Avelia nu mai este Printesa cu drepturi depline. Sunt curios ce parere ar avea audiența despre asta." Am ranjit si i-am făcut jigodiei cu ochiul.
Mi-am intors privirea spre Avelia care arata de parca era gata sa vomite.
"Te rog?"
Mana ii tremura când si-a asezat-o in palma mea, in cele din urma. Mi-am strans degetele cu putere in jurul ei si mi-am promit ca dacă o sa ii mai dau drumul vreodata o sa fie doar mort.
"Avelia." Marai fratele ei. "Dacă faci asta, o sa..."
"Taci naibi din gura, vrei?" I-am sugerat printre dinti. "Te porți ca un ticălos cu propria ta sora. Nu te juca cu mine, prințule. Știu foarte multe lucruri despre tine si pasiunile tale; lucruri despre care sunt mai mult decat sigur ca nu vrei sa se afle. Lasa-ma sa îți dau un indiciu: Amber."
Printisorul a pălit. Buzele i s-au făcut vineții si frica fu cea care i-a făcut ochii sa sclipeasca. I-am aruncat un zambet si i-am făcut cu ochiul inainte de a o trage pe Avelia după mine spre mijlocul salii. Toți ochii, toate camerele si toată securitatea ne analizau fiecare miscare.
Mi-am asezat o mana pe talia Aveliei si am tras-o mai aproape. Doamne, ce bine era sa o am din nou in brațele mele! Simteam ca pot sa respir din nou. Am încercat sa ii surprind privirea, dar nu am reușit.
"Nu ai de gând sa spui nimic?" Am întrebat-o foarte aproape de ureche, foarte incet.
"Cum ar fi?"
"Habar n-am, poate "scuze ca am disparut ca magarul in ceata si te-am lasat sa o iei razna de îngrijorare, Khai." Ai putea incepe cu asta."
Si-a ridicat capul atat de brusc incat era sa ne lovim. Asta mi-a provocat o senzație puternica de deja-vu. Intr-o zi sau alta o sa producem un accident de proportii.
"Sa imi cer scuze? Eu?!" S-a revoltat intr-o soapta-țipată. Era livida de furie, iar eu eram pe langa subiect.
Am incuviintat dand din cap cu precautie. După flacara violenta ce i-a făcut ochii da strălucească am stiut ca ceva era greșit la mijloc, insa nu ma puteam concentra. Eram prea ocupat sa ma holbez la ea. Era atat de frumoasa iar mie imi fusese atat de dor de ea incat atunci, in clipa aia, putea sa se dărâme tot palatul ăla din temelii si nu as fi observat.
"Îți bati joc de mine?" A marait printre dinti, privirea ei ingustandu-se si semănând ciudat de mult cu a sarpelui ei. Asta chiar nu putea fi un semn bun. "Eu ar trebuii sa imi cer scuze, așa zici? Foarte bine, Khai. Imi cer scuze ca am plecat si nu ti-am spus adevarul despre cine sunt. Deasemenea, imi cer scuze ca m-ai văzut ca pe o jucărie dintr-o multime. Imi cer scuze ca din cine stie ce considerente bolnave ai decis sa ma faci sa cred ca un psihopat incearca sa imi facă rau, ca ai intrat abuziv in casa mea de doua ori si ca i-ai lasat pe prietenii tai sa ma pipaie. Imi pare rau ca ai plecat in creierii diminetii si m-ai lasat singura ca sa te giugiulesti cu iubita ta Sya in mașina. Am uitat ceva?"
Futu-i. La dracu. Baga-mi-as.
"Avelia." Am mormait-gemut sfârșit inchizand ochii. "Lucrurile nu sunt chiar așa..."
"Nu? Pentru ca din partea asta in care stau eu sunt exact așa, Khai."
Am clătinat cu hotarare din cap. Imi dadeam seama cat de îngrozitoare poate parea situația, cat de ticălos păream eu. Dar, in ciuda credinței oricui auzea lucrurile alea, am avut o logica!
"Dacă ma lasi sa îți explic o sa înțelegi de ce am..."
"Nu cred ca e nevoie de explicații, Khai. Am inteles deja. Am fost o distractie de moment, ceva trecător si neimportant. Cine ti-a spus ca nu ești tipul bun din poveste a avut dreptate. Singura idioata care a crezut altceva am fost eu." A spus sec, furioasa pe sine.
"Haide sa mergem undeva unde putem vorbi in liniste." I-am cerut susținându-i disperat privirea. "Lasa-ma sa îți explic totul inainte."
Avelia a clătinat cu hotarare din cap. Melodia era pe sfarsite si la fel si ocazia mea de a o convinge sa ma asculte. La naiba, venisem aici convins ca am tot dreptul sa cer niste explicații si m-am trezit disperat sa le ofer chiar eu. Femeia asta ma pune pe butuci!
"Eu... trebuie sa plec. Am îndatoriri. Imi pare rau." A murmurat si s-a smuls din bratele mele inainte ca eu sa apuc sa imi dau seama.
Am ramas singur in mijlocul salii tronului. O priveam cum se indeparteaza, cu spatele drept, coroana strălucitoare pe cap si rochia unduindu-se in urma ei. Am simtit cum inima mea se sparge si se sfarama si durerea era insuportabila.
M-am îndrăgostit de ticaloasa asta, am realizat exact atunci. O simteam de mult in fiecare bătaie de inima si fiecare respiratie, dar niciodată nu lăsasem gândul sa se concretizeze. Dar era perfect adevarat, eram incontestabil si ireparabil îndrăgostit de Avelia.
Așa ca am decis sa fac ceva ce mi-am jurat ca nu o sa fac niciodată.
M-am rasucit pe calcaie si m-am dus glont spre zona destinata presei.
"Buna!" Am țipat, atragand atentia nu numai a lor ci si a celor din jur. "Buna ziua! Putina atentie, va rog!"
Reporterii si camerele s-au intors spre mine. Lucrul logic de făcut era sa ma intorc si sa plec inainte de a nu mai putea da inapoi, dar am decis sa ma comport ca in scoala elementara: mai intai arunc piatra, apoi suport consecintele. Cat de rau poate sa fie?!
"Buna! Numele meu este Khai van der Fritz. Habar n-am dacă înseamnă ceva pentru presa de aici, dar va asigur ca o sa vineți stirea asta peste ocean pe sume fabuloase, prieteni. Am cateva lucruri de spus cuiva foarte important pentru mine care nu vrea deloc sa ma asculte. E foarte încăpățânată. La modul de catar incapatanat. Poate acum o sa ma asculte." Am spus ridicand din umeri si infigandu-mi mainile in buzunare.
Era ingrozitor. Habar n-aveam cum ar trebui sa stau. Nu știam nici ce anume sa spun, caci discursul pe care ma pregătisem sa i-l spun Aveliei in particular nu era ceva ce poți spune unei lumi intregi, deci trebuia sa improvizez. Muzica din sala tronului se oprise si am auzit șușotelile celor din jur, in engleză si spaniola. Nu înțelegeam nimic.
"Khai." Marai Ethan punându-si o mana pe umarul meu. "Ce naiba faci? Pleacă de aici."
L-am ignorat. Dacă imi permiteam sa ma gândesc chiar si o secunda in plus la ce sunt pe cale sa fac existau toate șansele sa dau inapoi. Trebuia sa fac asta, atat pentru Avelia, cat si pentru mine. Nu puteam traii toată viata tinand pe toată lumea la distanta.
"In primul rând as vrea sa imi cer scuze. Știu ca evenimentul de astazi este foarte important pentru locuitorii din Ensala, dar nu-mi pot permite sa plec de aici pana când nu ma asculta. Acum mulți ani..." M-am blocat.
Cuvintele erau acolo, știam ce vreau sa spun dar nu puteam scoate nici un sunet. Aveam impresia ca cineva ma strânge de gat. Mi-am dres glasul, crezând ca o sa reusesc, dar a fost cu neputința. Am încercat din nou.
"Aveam unsprezece ani."
Dumnezeule, nu pot sa fac asta!
O miscare intunecata in dreapta mea mi-a atras atentia. Am intors capul in acea directie si am văzut-o pe Avelia in fata multimii adunate in jur. Avea ochii uriasi, întunecați, buzele intredeschise si semăna al naibi de tare cu fetița de pe plaja din acea zi. A făcut un pas in directia mea.
"Aveam unsprezece ani iar familia mea era un dezastru." Am reușit sa spun si odată ce am început nu m-am mai putut opri. "Mama mea era intr-o depresie severa, sora mea era extrem de mica iar tata absent. Cred ca si eu eram in depresie, cu toate ca nu înțelegeam. In acea zi am vrut doar sa...fug. Si am făcut-o, in ciuda furtunii devastatoare ce se anunțase de cateva zile si care era pe cale sa înceapă. Am ajuns pe plaja si am continuat sa fug in spre mal si apoi in ocean. Habar n-aveam unde si de ce ma duc, dar continuam sa inaintez. Eram atat de prins in gandurile mele, incat abia dacă am realizat ca cineva incerca sa iasa la suprafata dintre valuri la cativa metrii distanta. Am reușit sa o salvez si sa o scot la mal, apoi am dus-o la adăpost si i-am oferit haine uscate. Ea mi-a dat o brățara si un scop: sa o gasesc. Mi-a luat mai putin de o saptamana sa aflu cine e, dar nu am contactat-o niciodată. Voiam sa fiu cineva bun atunci când aveam sa o intalnesc. Voiam sa fiu cineva care sa poata sta drept si sa poata spune uite, tu si brățara ta mi-ati fost busola in cele mai intunecate momente si am gasit drumul cel bun. Ea nu a aflat niciodată, dar o sa spun acum, poate ma asculta."
M-am oprit din nou. Încă putin, Khai. Haide. Am tras din nou aer in piept. Habar n-am când ma indepartasem de Ethan si ma apropiasem de Avelia, dar eram la mai putin de doi metrii distanta. Nu mai știam nici macar dacă reporterii ma asculta sau nu si nici nu ma interesa atâta timp cat ea era ochi si urechi la mine.
"In ziua aia incercam sa ma sinucid, in mod inconstient. Poate ca eu te-am scos din ocean atunci, dar adevarul e ca tu m-ai salvat pe mine. In ziua aia si in fiecare zi ce a urmat de atunci m-ai salvat." Am reușit sa articulez in ciuda nodului urias din capul pieptului.
"Khai." A scancit incet cu ochii înotându-i in lacrimi. "De ce nu mi-ai spus?"
"Am încercat. Ti-am spus, defapt, cu toate ca dormeai. Am încercat sa te fac sa înțelegi. Te-am dus in parcul de distractii si pe plaja Racilor si am crezut ca ai inteles si nu vrei sa îți dai viata peste cap din nou. Ziua aia a fost una decisivă pentru amandoi, nu numai pentru mine." Am spus ridicand din umeri. "Am vrut sa te sperii, habar n-am dacă voiam sa obtin o mărturisire de la tine sau sa ma răzbun, dar asta e. Nici macar nu imi pare rau, știi? Ești o piatra a naibi de tare si nu mi-a fost frica nici o clipa ca o sa te spargi."
Avelia clatina din cap. Habar n-am ce voia sa însemne asta, dar știam ca in continuarea programului o sa trebuiască sa dau niste explicații si nu numai ei. O avalansa de intrebari au început sa răsune si sa se auda din toate partile
"Domnule van der Fritz, despre cine e vorba? Cine e fata de pe plaja? Printesa Avelia are vreo legatura cu acea zi? De unde va cunoașteti? E ceva intre dumneavoastra si Inaltimea Sa? Domnule Khai, ne puteti spune... Ce parere are Inaltimea Sa Printul Alexander despre..."
Am privit panicat in jur. Agitatia atinsese cote alarmante, securitatea incerca sa tina reporterii la distanta de Avelia, Daniel si Alexander se apropiau din partea opusa, Ethan, Amery si Kylee veniseră langa mine si Avelia.
"Ce naiba facem acum?" Intreba Amery aruncându-si mainile in aer. "Îți dai seama ce ai făcut, Khai? O sa ne linșeze! Si dacă nu o sa o facă presa, atunci o sa o facă familia Aveliei! Nu ai voie nici macar sa stai atat de aproape de Printesa!"
"Trebuie sa iesim de aici, Khai." A spus si Ethan panicat.
Nu m-am clintit din loc. M-am uitat fix in ochii Aveliei, incercand din toate puterile sa ii transmit tot ce simteam. Sunt chiar aici, am fost mereu. Am nevoie de tine. Te rog nu te mărita cu printul idiot, intoarce spatele familiei tale si vino cu mine. Eram un ticălos al naibi de increzator, ce pot sa spun.
Am simțit mana uriasa de pe umarul meu inainte sa văd cu coada ochiului gorila de peste doi metrii ce imi infigea degetele in oase. Nici macar atunci nu m-am miscat si nu mi-am ferit privirea de a Aveliei.
"Scoate-ti-l de aici, pe el si însoțitorii lui! O sa dea socoteala mai tarziu pentru circul asta. Americanos tontos!" Rasuna vocea Printului Ensalei, puternica si decisivă, ca o condamnare la moarte.
Gorila uriasa m-a tras inapoi, dar m-am tinut bine pe picioare. Poate nu eram la fel de inalt ca el si nici nu aveam doua sute de kilograme, dar eram al naibi de puternic, vanjos si mai important, aveam o motivatie. Nu am mai putut face nimic când cea de-a doua gorila si-a făcut aparitia si m-a prins de cealalta parte. Au început da ma tragă spre iesire. Avelia privea inexpresiva iar eu am stiut ca am pierdut.
La dracu'!
"Stați pe loc! Luati-va mainile de pe el. Nimeni nu ii atinge pe Khai van der Fritz si pe prietenii mei!"