#2 Te-ai rătăcit? (seria Dark Valley)

Epilog. Trei luni mai tarziu.

Vara isi intrase in drepturi de cateva zile bune. Caldura nu era doar sufocanta, ci impingea pe toată lumea la letargie. Jur ca uneori aveam impresia ca se topește asfaltul. Asta am simtit si când am coborât din mașina in fata galeriei, la trei după-amiaza. Liv nici ca isi putea alege o ora mai potrivită decat asta ca sa ne apucam de treaba.
M-am asezat la umbra pe scarile galeriei. Usa era incuiata si nici duba pe care o închiriase nu se vedea nicaieri. Unde naiba ramasese fata asta? Nu ii stătea in fire sa intarzie. Cat am așteptat-o mi-am scos telefonul si mi-am verificat mesajele.
Amery era prinsa cu un proiect pe ultima suta de metrii si nu reușea sa ajungă la timp sa ne ajute. Khai era pe drum, împreuna cu Ethan. Sya ajunsese cu bine in Washington pentru cursurile de vara iar Zeny era, din nou, de negăsit. Plecase cu cateva zile in urma si nu mai dăduse nici un semn. Ne anunțase totuși ca nu va fi prin preajma toată vara din cauza contractelor si proiectelor din Europa, dar nu ii stătea in fire sa nu dea macar un mesaj cu zilele.
Avelia: Z, ești o mica trădătoare. Liv o sa scoată untul din noi iar tu te delectezi cu opere de arta, sampanie si croissante printre mătăsari fine si cașmir. Sunt putin invidioasa. Sper ca ești in regula. Suna-ne!!! Ne facem griji pentru tine.
I-am trimis mesajul in ciuda decalajului de fus orar, al programului ei încărcat si al faptului evident ca incerca sa ne evite.
Ochii mi-au fost atrași de diamantul ce strălucea pe degetul meu. La o luna după ce eu si Khai ne-am mutat împreuna am mers pe Plaja Racilor, in ascunzătoarea de sub dig. Khai m-a gasit acolo cateva ore mai tarziu. Facusem curățenie si așezasem lucrurile si când a ajuns ma pregăteam sa plec. M-a luat de mana si m-a rugat sa ma asez, s-a pus in genunchi in fata mea si m-a privit in ochi exact asa cum o facuse in ziua aceea, când eram copii: cu seriozitate si maturitate.
"Habar n-am cum ai ajuns in ziua aia aici, Avelia. Poate ca așa a fost sa fie. Poate ca ai vrut sa fugi. Poate ca te-ai pierdut. N-am idee si nici nu ma intereseaza. Tot ce știu e ca te-am gasit si ne-am salvat reciproc si nu vreau sa îți mai dau drumul niciodată."
Intr-un moment de nebunie Khai a scos inelul si mi-a cerut sa ma marit cu el. Intr-un moment de luciditate absoluta, am acceptat. Am zâmbit spre inel, amintindu-mi ce s-a intamplat imediat după ce mi l-a pus pe deget. Locul pur ce pastra amintirile copilăriei noastre...sa zicem ca nu a ramas la fel de pur după aceea. Mi-am ridicat privirea la timp cat sa il văd pe Ethan venind agale de după colt.
"Unde a ramas Khai?" Am întrebat imediat panicata, sarind in picioare.
Ethan si-a dat ochii peste cap si mi-a aratat prietenește degetul mijlociu.
"Buna si tie, Marquez. Ma simt minunat, mulțumesc de intrebare. Nu, nu o sa lesin de la caldura. Khai parchează mașina si vine."
"Imi cer scuze, m-am panicat." Am murmurat incruntata, făcându-i loc langa mine la umbra.
"Nu-mi vine sa cred ca am fost de acord sa facem chestia asta." Pufni clatinand din cap. "Unde naiba e Olivia?"
"Habar n-am, nu raspunde la telefon si galeria e inchisa. Credeam ca unul dintre voi o sa o aducă aici."
"Am sunat-o, dar nu ne răspunde nici noua. Probabil o aduce Vince." A spus Ethan ridicand din umeri.
Vocea lui Khai a tunat de după colt exact când si-a făcut aparitia.
"Oh, ma asteptati afara? Ce drăguț din partea voastra!" A spus afectat iar eu am zâmbit ca o idioata urmărindu-l in timp ce se apropia.
"Da, van der Fritz, exact asta fac. Cum sa nu stau eu in caldura asta venită din iad pentru tine?" Tipa Ethan aruncându-si mainile in aer. "Baiete, ești bătut in cap? Galeria e inchisa, surioara Steel e dispărută in misiune."
"Mai du-te-n ma-ta, Keighton." I-a urat Khai tragandu-ma spre el si lipsindu-si buzele de ale mele.
L-am lasat sa imi tragă capul pe spate si sa-si vâre limba in gura mea. I-am oferit acces complet peste tot pe unde l-a vrut.
"Câteodată am impresia ca sunt inconjurat de perverși libidinosi." Pufni Ethan si facu doi pasi in lateral.
Khai s-a îndepărtat numai putin de mine si i-a aruncat lui Ethan o privire glaciara.
"Care mama dracului e problema ta, Keighton? Sa o sun pe Ashbury, sa vina si sa-ti tabaceasca fundul?" A propus cu o spranceana ridicata.
Pot sa jur ca o unda de furie si entuziasm i-a traversat chipul lui Ethan.
"Ar fi bine dacă ar face macar asta! Ne-am certat zilele trecute si ticaloasa nu vrea sa recunoasca nici in ruptul capului ca ea a greșit si eu am avut dreptate." Spuse sec clatinand din cap.
"Mult noroc cu asta. O sa va impacati la anul pe vremea asta dacă astepti ca Amery sa îți dea dreptate." I-am spus chicotind cu toate ca imi parea cumva rau pentru el.
"Mulțumesc, Avelia. Știu la cine sa ma duc sa imi ridice moralul."
"Pentru putin." I-am spus zâmbind fals. "Pentru asta sunt prietenii, nu-i așa?"
Khai a chicotit si si-a lipit buzele de tampla mea. Uneori aveam impresia ca e mândru de mine când spun sau fac tampenii. Uneori eram sigura ca așa e.
"O sun din nou pe Liv. Incep sa imi fac griji." Am spus si am scotocit in buzunar după telefon.
"Nu raspunde?" Intreba Khai când am luat frustrata telefonul de la ureche.
Am clătinat din cap. Unde naiba ramasese fata asta?
"Sa il sunam pe Vincent? Poate sunt împreuna." Am propus si Khai a scos imediat telefonul, doar ca nu a apucat sa il apeleze.
"Nu cred ca e nevoie. Ia uitati-va acolo." Spuse Ethan cu o voce misterioasa privind in josul străzii.
Duba alba înainta incet printre masini. Când a oprit in fata galeriei am constatat surpinsa ca Liv era la volan. Sa fiu a naibi dacă nu reusise sa conduca chestia aia.
"Ăla e...ăla e Aidan?" A întrebat Khai perplex, socat si speriat.
"Sa fiu al naibi dacă nu e chiar el." A murmurat Ethan.
Ambele portiere s-au deschis si cei doi au coborât. S-au repezit amandoi spre botul masinii si mai ca au sarit scântei când s-au oprit la o distanta mica unul fata de celalat si s-au înfruntat din priviri.
"Aparent cuiva i-au crescut testicule peste noapte." Murmura Khai incet.
"Cum Aidan le are din naștere, nu pot sa cred decat ca te referi la surioara Steel. Oare despre ce e vorba?" Se interesa Ethan, dar nimeni nu i-ar fi putut oferi un răspuns.
Am urmarit discutia șoptită dintre cei doi de parca ne uitam la circ. Liv era rosie la fata, parea ca plânsese si nu o văzusem niciodată atat de furioasa. Aidan arata de parca e pe cale sa comita un masacru fara nici o remuscare. Nu știu de ce, dar intuiția imi spunea ca Aidan chiar ar fi in stare sa o facă.
"...decat! Defapt știi ce? Așa ar fi cel mai bine, soricico. Oricum nimanui nu ii place cu adevarat de tine si nimeni nu te vrea prin preajma. Ah, știi ce idee mi-a venit? Decat sa pleci pentru scurt timp, nu mai bine te arunci de pe vreun pod? Oricum ești inutila!" Tipa Aidan furios după care, fara sa aștepte un răspuns, i-a intors spatele si a plecat in directia opusa celei din care venisera.
Liv a ramas in mijlocul drumului si l-a privit îndepărtându-se pana când a ieșit din raza ei vizuala. Umerii ii tremurau ușor din cauza plânsului, iar când s-a intors cu fata spre noi avea tot chipul brazdat de lacrimi si ochii plini de durere. Mi s-a strans inima de mila ei.
"Prietenul vostru e un imbecil." I-am anuntat pe Khai si Ethan, atat de furioasa incat as fi putut sa ma duc dupa Aidan si sa ii smulg urechile.
"Spune-ne ceva ce nu știm!" Isi dădu Khai ochii peste cap.
"De ce continuați sa fiti prieteni cu idiotul asta? E nesimțit, bădăran si cu adevarat rau." Am spus revoltata aruncându-mi mainile in aer.
Khai si Ethan au schimbat o privire, apoi Ethan a făcut un pas spre mine. Pe chipul lui se așternuse o mina serioasa si grava, iar eu am intrat automat in defensiva.
"Aidan poate sa sara calul de multe ori, dar nu face nimic din ce eu sau Khai nu am făcut. Serios, Avelia, anul trecut pe vremea asta eram cel putin la fel de rai ca el si aveam motivele noastre. Aidan are motivele lui pentru care e așa cum e. Faptul ca eu sunt un tip destul de decent acum se datorează comportamentului de rahat pe care l-am avut in trecut."
"La fel si in cazul meu." Spuse si Khai. "Nu sunt cavalerul in armura care salvează Printesa la sfarsitul povestii, Avelia. Te-am avertizat de la început. Așa cum nici Aidan nu e Căpcăunul care vrea sa distruga lumea. Nu il judeca prea aspru inainte de a-i auzi jumătatea de adevăr."
Știam mai bine ca oricine cat de înșelătoare pot fi aparentele, dar privind-o pe Liv cu care Aidan doar ce dăduse de pamant imi era greu sa imi imaginez ca defapt Aidan era un tip de treaba.
Ethan s-a dus agale spre Liv, i-a asezat bratul peste umeri si i-a spus ceva ce a făcut-o sa chicoteasca printre hohotele de plâns. Amandoi s-au îndreptat apoi spre usile din spate, acolo unde erau tablourile.
"Nu imi place când ești suparata." Imi spuse Khai si ma trase mai aproape de el. "Asta ma face sa vreau sa dau foc orașului asta."
"Te rog sa nu o faci." Am chicotit si l-am privit peste umar. "Imi place locul asta si as vrea ca si copii sa se bucure de el."
"Nu dau doi bani pe copii din oras." M-a asigurat si s-a aplecat spre mine, si-a înfipt dintii in scobitura gatului meu, apoi si-a trecut limba peste locul dureros.
Am gemut incet si degetele de la picioare mi s-au strans in adidași.
"Ma refeream la copii nostrii." Am murmurat cu jumatate de gura, complet distrasa de mainile lui care se plimbau pe abdomentul meu.
Maini care s-au oprit brusc. L-am simtit incordandu-se in spatele meu.
"E-ești...ești insarcinata?" A reușit sa articuleze strangulat.
"Nu, Doamne!" Am pufnit chicotind. "Nu sunt insarcinata, amore. Linișteste-te."
Am simtit când s-a pleoștit in spatele meu.
"Nu m-am speriat, Spania." Spuse arogant. "Sigur nu ești insarcinata?"
"Sigur nu sunt insarcinata, Khai."
"Păcat." A murmurat si si-a lipit delicat buzele de urechea mea si a soptit. "Mi-ar placea doi sau trei Khai in miniatura."
"Glumești!" Am pufnit, dar inima mi-o luase la galop de parca era la olimpiada. "Dacă ies doua sau trei Avelia in miniatura?"
"Hmm." Spuse, prefăcându-se ca se gandeste la asta. "Atunci va trebui sa ne mutam in munti, sa construiesc o fortăreața mai bine păzită decat cea in care ai crescut tu si sa invat sa dresez șerpi care sa apere teritoriul."
"Fortăreața in care am crescut nu m-a impiedicat sa te intalnesc când eram copii si nici iarna trecuta, când am venit aici." I-am amintit sprijinindu-mi capul de umarul lui.
"Nu m-ai întâlnit, m-ai gasit." M-a corectat la secunda.
"Te-am gasit? Cum așa? Te-ai pierdut si eu te-am gasit?" L-am întrebat curioasa dar moale ca plastilina in bratele lui.
"Chiar așa, Spania. Chiar așa."
Liv si Ethan au trecut pe langa noi si au intrat in galerie. Aparent era deschisă, doar ca usa fusese blocată si nu era nevoie decat sa apeși putin mai tare pe mâner. Când am vrut sa ii urmez, Khai m-a prins de mana si m-a rasucit pe calcaie. Si-a lipit buzele de ale mele intr-un sărut cast, iar când l-am privit am văzut cel mai larg si cald zâmbet pe chipul lui. I-am zâmbit si eu, incapabila sa ma controlez.
Azi si maine si in fiecare zi, mi-am spus, sperand sa fie adevarat.
In marea majoritate a timpului imi era greu sa tin pasul cu el. Imi era greu sa ma adaptez la dinamica lui, la a prietenilor lui. Imi era greu sa înțeleg de ce eu, de ce el, de ce așa si nu de putine ori aveam îndoieli. Khai era mereu acolo sa le spulbere una câte una si speram ca intr-o zi nu o sa mai existe deloc.
"Khai!" L-am strigat când s-a îndepărtat de mine. S-a rasucit pe calcaie si m-a privit întrebător. "Te iubesc." I-am spus zâmbind.
"Știu, Spania." Pufni impertinent si isi dădu ochii peste cap, apoi si-a aruncat mainile in laterale si a făcut o pirueta. Briza usoara i-a ravasit parul. Arata ca un tânăr superb, lipsit de griji si plin de viata. "Cum ai putea sa nu ma iubești, scumpo?"
Chiar așa. Cum as putea sa nu il iubesc?