❀I 𝒘𝒂𝒏𝒕 𝒕𝒐 𝒃𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒆❀ ---𝕵𝖎𝖒𝖎𝖓

𝘊𝘢𝘱𝘪𝘵𝘰𝘭𝘶𝘭 7

-Mingyu. Ce faci prietene? ma uit zâmbind spre el și fata acea
-Bună Liaa! Sunt foarte bine o privește pe iubita sa Tu cum ești?
-Se putea și mai bine dar sunt fericita pentru tine Mingyu.
-Bună, eu sunt Mina. Îmi pare bine sa te cunosc Lia. Mingyu mi a povestit atâtea despre tine.
-Și mie îmi pare bine Mina! Ma bucur ca îl faci pe Mingyu fericit!

Mergem în clasa împreună. Mingyu sta lângă Mina, iar eu rămân singura. Deodată lângă mine se așează Jimin. Ma uit în ochii lui brusc și rămân asa.

-Bună dimneata Lia! Am văzut ca nu ai coleg de banca, pot fi eu colegul tău azi, mâine, poimâine, și tot restul anului? îmi zâmbește
-P-pai locul e liber Jimin! Poți sta aici! deschid caietele emoționată

Vine și profesorul în clasa. Ne preda lecția. Eram atât de atentă. Deodată atenție îmi este furata de mana lui Jimin care era pe piciorul meu. Îi zâmbesc apoi ma uit din nou la profesor lăsându-i mana lui Jimin pe piciorul meu. Simt cum ridica mana din ce în ce mai sus. Ma simteam prost însă și bine în același timp. Strâng din dinți și nu fac nicio mișcare. Sunt salvata de clopoțelul care suna foarte tare.

-Pauza însfarsit ma ridic repede din banca dându-i mana lui Jimin de pe mine
-Mai aveam nevoie de câteva minute, pfuu...
-Pentru ce Jimin? ma uit la el curioasa
-Nu mai contează acum. S a dus timpul meu. Haide afara!
-Merg sa mănânc cu Mingyu. Cred ca ma așteaptă afara. Ne vedem după.

O iau la fugă afara și merg unde obișnuiam sa iau prânzul cu Mingyu. Îl vad pe el cu Mina acolo. Păreau atât de fericiti asa ca nu ma mai duc. Ma așez pe o banca langa liceu și îmi desfac pachetul și mănânc.

-Uite-o pe vânzătoare aud râsete din spatele meu

Mă întorc spre ei și încerc sa îmi dau seama cine a zis. Erau trei băieți foarte înalți și foarte handicapați pot spune.

-Ce ați zis? Îmi puteți spune în fata ce va deranjează la mine
-Ce cauți tu o vânzătoare la școală noastră? Cum îți primiti sa plătești taxa?
-Nu e treaba voastră! Lăsați-mă sa îmi iau pranzul liniștită
-Săraco! Ne faci școală de ras deodată ceva îl apuca de gat pe băiatul cel mai înalt
-Băieti, voi ne faceți scoala de ras, cu comportamentul vostru expirat! Dispăreți de aici și sa nu va mai aud ca ziceți ceva de Lia de acum în colo.
-Cine e Lia de îți pasa atat de mult de ea Jimin? E o simpla fata care nu are niciun ban, nimic atrăgător la ea.
-Han, dacă mai aud ca zici ceva îți rup limba și ți-o dau sa o mănânci, ai înțeles se apropie de el și îi ridica de bluza
-Jimin, e okay, ma descurc încerc sa îl calmez pe Jimin

Băieti pleacă iar Jimin se așează lângă mine la masa aia. Se uita la mine apoi la ceilalți copii.

-Doamne cred ca dacă au bani sunt speciali. Sunt mai săraci decât un om sărac.
-Jimin! Îți mulțumesc din nou! Fara tine nu știu ce m as fi făcut.
-Lia, de asta sunt aici! zâmbeste spre mine
-Așa sunt prieteni, nu? Ma uit la el zâmbind
-Da, prieteni Lia,doar prieteni! Își întristează fața

🌹[Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare]🌹