❀I 𝒘𝒂𝒏𝒕 𝒕𝒐 𝒃𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒆❀ ---𝕵𝖎𝖒𝖎𝖓

𝘊𝘢𝘱𝘪𝘵𝘰𝘭𝘶𝘭 16

-Jimin, cum voi pleca de aici? Cred ca am încurcat-o. ma uit speriata spre el
-Stai liniștită. Tata nu e ca mama. Vreau sa i te prezint lui. Haide cu mine! ma ia de mână

Coboram jos unde tatăl lui Jimin lua cina. Ne așezăm la masa și el se uita spre mine.

-O noua iubita Jimin? Nu te mai saturi sa schimbi fetele? ma uit surprinsa spre Jimin
-Tata! Ea e iubita mea. O chema Lia. E în clasa cu mine, ne am cunoscut recent.
-Bună Lia! Îmi pare bine sa te cunosc. Sa ști ca ești prima fata care îmi place din toate pe care le a adus Jimin.
-Va mulțumesc domnul Park. Ma bucur sa va cunosc de-asemenea.
-Oh, nu mi zice domnul Park, spune-mi Gun, așa mă cheama.
-Bine domnule Gun. zâmbesc Acum voi pleca, mama ma așteaptă acasă.
-Deja? Bine, ne mai vedem domnisoara Lia. se uita zambind spre mine

Jimin ma însoțește pana acasa. Îi dau drumul la mama și deschid ușa pentru a intra în casa. Îl sărut rapid.

-Ne vedem mâine, poimâine și tot restul vieți Jimin! zambesc și intru în casa
-Pa Lia!

Intru în casa și zâmbesc larg. Încui ușa și apoi merg în camera mea unde ma arunc direct în pat. Ma simțeam rău. Durerea de cap și amețeala pe care o simțeam erau atât de puternice. Voiam doar sa scap de durere și sa am o moarte ușoară.
Adorm cu durerea acea și ma trezesc foarte devreme, cu toate ca nu prea am dormit toată seara. Merg în bucătărie și îmi fac un ceai. Îl beau apoi îmi fac ghiozdanul. Îmi bag toate cărțile. Îl iau în spate și plec. Ma opresc și îmi iau ceva de mâncare de la un chioșc de lângă casa mea. Ma așez pe banca și mănânc. Deodată îl vad pe Mingyu venind spre mine. Oare nu e cu Mina? De ce vine la locul nostru. A, da, aici pe banca ma aștepta mereu Mingyu sa mergem la școală. Mereu mâncam aici, și faceam glume.

-Mingyu! Ce faci zâmbesc uitându-mă la el
-Liuta mea, de ce nu mi ai zis ce ți se întâmplă începe sa plângă

O nu, Jimin i a spus și lui de boala mea. I am zis ca nu trebuie sa știe toate lumea, ci doar eu și el.

-Cine ți a zis Mingyu?
-Jimin.. Cum de nu mi ai zis, mie, prietenul tău? Lia, nu pot sa trăiesc fără tine ma ia în brațe plângând
-Mingyu, e okay, nu te îngrijora. Eu sper ca tu sa fi fericit, și niciodată sa nu fi trăit și sa plângi îi iau fata între mâini Nu mai plânge, nu vreau sa plăgi pentru mine, nu nu și nu.
-Dar Lia..
-Niciun dar Mingyu, nu plânge! Fi fericit ca ma ai ca prietena, asta ma face sa ma simt bine. Acum haide la școală pentru ca este deja târziu.

De asta vreau ca nimeni sa știe pentru ca asa nu va plânge nimeni și se va consuma pana voi muri. Pot plange atunci când de întâmplă. Vreau sa uite toți de mine repede și sa nu trebuiască sa sufere și pe parcurs pentru ca asa nu accept sa mor. Nu vreau ca oameni sa fie triști din cauza mea. Nu vreau!

La școală ma așez în banca iar lângă mine se pune Mingyu. Îl vad pe Jimin îndreptându-se spre banca mea.

-Mingyu, lasă-mă pe mine lângă Lia. Te rog! Se uita spre Mingyu
-Sigur Jimin! se da repede și merge la banca din spate

Mă uit spre Jimin zâmbind apoi îi ofer un pupic pe obraz. Era cel mai drăguț om de pe acest pământ.

-Ce a fost cu asta? Iubita mea e fericita azi?
-Îhm, sunt atat de fericita mereu pentru ca tu ești în viata mea Jimin zâmbesc și îmi pun capul rezemat de el

După ce orele se termina merg împreună cu Jimin sa mâncam. Ajungem la reatuarant și mâncăm. După asta ma conduce acasă.

-Ne vedem mâine Lia. Sa ai o zi minunata și o seara la fel de minunata. Zambeste și pleacă

Rămân singur în camera mea. Ma pun în pat și privesc tavanul. Deodată ma ia o amețeala puternica și lesin. Mama ma găsește după câteva ore și mergem direct la spital.

❤️Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare❤️