❀I 𝒘𝒂𝒏𝒕 𝒕𝒐 𝒃𝒆 𝒎𝒊𝒏𝒆❀ ---𝕵𝖎𝖒𝖎𝖓

𝘊𝘢𝘱𝘪𝘵𝘰𝘭𝘶𝘭 10

Săptămâna asta a fost un dezastru. Am încercat sa evit pe toată lumea. Am văzut ca Jimin era atât de trist și ma întrista și pe mine. Nu voiam sa mai am contact cu el deoarece nu voiam ca nimeni sa sufere după mine când voi muri. Știu ca nu mai am mult și asta ma sperie atât de tare. Oare de ce trebuie sa mor atât de repede. Sunt tânără, de ce asa repede?

Jimin pov:

/Lia a fost foarte distanta cu mine săptămâna asta. Sint ca ceva nu e înregula. Toata ziua m am gândit la ea și dacă e bine. Abia aștept sa se facă luni sa o pot revedea la școală.

Mă ridic din pat și merg sa îmi fac un dus. Cobor jos unde o vad pe mama alături de tata. Nu voiam sa interacționez cu ei asa ca decid sa ies în parc, pentru ca azi vor fi toata ziua acasă.

Ajung în parc și încep sa alerg pentru a uita de tot. Obosit ma așez pe banca și aprind telefonul. Ma uit puțin pe insta, și îl închid. Ma simțeam rău și îmi lipsea și Lia. Voiam sa o vad mai mult ca orice. Ma ridic de pe banca și decid sa merg acasă la ea. Știu ca m ar vedea mama ei însă nu îmi pasa pentru ca îmi e dor de ea atât de tare.
Ajung în fata casei ei și ciocan la ușa. Îmi răspunde o femeie, cred ca e mama ei.

-Cine ești tu pustiule? se uita în ochii mei
-Sunt Jimin, un coleg al Liei. Am venit sa învățăm. Lia mi a promis ca ma ajuta cu matematica.
-Matematica? Lia nu se prea descurca la matematica, mereu a avut o problema cu ea.
-Ă, pai acum se descurca minunat, și am rugat-o sa ma învețe și pe mine.
-Bine, atunci intra Jimin. se da într-o parte și ma primește în casa

Merg direct sus unde e camera Liei. Ciocan pentru ca nu voia sa intru asa nepoliticos.

-Ce e mama? Lasă-mă singura acum te rog! aud vocea drăguță a Liei

Continui sa bat la ușa și aud pași ei venind spre mine.

-Ma-... JIMIN? Ce cauți aici? De ce ai venit la mine acasă?
-Bună Lia! zambesc Îmi era dor de tine foarte tare. Ma bucur atat de mult sa te vad. Pot intra?
-D-da, intră! se da și intru

Mă asez în patul ei. Ma întind și ma uit spre ea./

-Foarte comod patul asta Lia. Ști, mi ai lipsit. Săptămâna asta nu am vorbit mai deloc și îmi era dor de asta.
-Jimin, am ceva de făcut, poti pleca? Te rog!
-Nu, nu voi pleca. Trebuie sa învățăm la mate.
-Mate? Aud eu bine?
-Da, ai auzit bine. zambeste și se ridica din pat

Nu stiam de ce Jimin a venit la mine. Sincera sa fiu mi a lipsit și el mie. Îmi era dor de el.
Normal ca nu am făcut nimic la mate. Am vorbit mult și mi a povestit despre el. Ma face sa ma îndrăgostesc din ce în ce mai mult însă nu pot face asta, nu vreau ca cineva sa sufere după mine în momentul când voi muri.

-Lia, îmi place atât de mult în camera ta. Ma pot muta și eu aici?
-Jimin.. Termină-te! ma uit la el zâmbind
-Sigur ți ai dori asta Lia. Sunt sigur de asta. râde și se apropie de scaunul meu
-Jimin? Ce faci? ma dau ușor în spate.
-Nimic Lia contiua sa meargă acum fiind lângă fata mea

Mă uit în ochii lui, iar el în ai mei. Era atât de frumos. Simt cum se apropie de mine, și ma săruta. Ma ridic repede de acolo și ma pun în pat.

-Jimin, nu mai fa asta te rog! Nu suntem un cuplu, și nu vom fi niciodată.

Văd cum Jimin se întristează și deschide ușa sa plece. Il prind de mana.

-Jimin, am sa îți spun ceva, care te va face sa nu ma mai placi

💛[Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare]💛