𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]

✦ șaisprezece

Nici muzica nu mă ajută... gândurile mele fiind împărțite în două feluri. Bune și rele... iar cele rele câștigă. Câștigă din plin, făcând o cicatrice în suflet. Încă una în plus.

Aud o bătaie în ușă, apoi Minji intră în cameră cu o tavă unde are mâncarea. Mă strâmb când văd mâncare, dar ea dezaprobă din cap.

— Trebuie să mănânci, nu uita că ieri ți-ai luat medicamentele fără să mănânci, zice, lăsând tava pe noptieră și așezându-se la marginea patului.

— Nu mi-e foame, protestez eu, însă ea nici nu mă bagă în seamă.

— A sunat Myung-Hee să întrebe dacă ești bine, spune ea, din senin iar inima mea bate puternic, iar aparatul nu întârzie să o arate, căci bipuie non-stop, iar bătăile inimii au crescut constant.

Minji râde, făcându-mi semn să deschid gura și așa fac. Apoi mestec conținutul cu greutatea, obosind din nou.

— Dacă mănânci tot, promit să-ți spun ce-am vorbit cu ea.