𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]

✦ treizeci

— Rosen.. Iubito? De ce ești palidă la față și respiri așa?

Myung-Hee își apropie fața de iubita ei, dându-i părul la o parte de pe față și lăsând un sărut pe frunte.

Rosen își deschise ochii cu greu, simțind în tot corpul o durere de nedescris și greu de stăpânit. Rosen geme atunci când își mișcă capul și îți privește iubita.

Rosen deschise gura să-i vorbească, dar cuvintele nu-i ieșeau, astfel că Rosen rămăsese tăcută minute în șir.

Myung își mușcă buza de jos până la sânge, apoi își ascunde privirea de iubita ei. Plânge și nu era momentul potrivit pentru a plânge.

Bruneta își luase telefonul în mână hotărâtă să sune după ajutor, însă Rosen o prinse de mână, rugând-o din priviri să nu cheme ajutoare ci să-i fie alături de ea.

— Iubito.. Myung-Hee o săruta lent pe buze, în timp ce Rosen o luase de mână și o strânsese. Apoi, cu cealaltă mână îi formează o inimă în palmă. Myung-Hee zâmbi la gestul iubitei sale, apoi făcuse același lucru în palma lui Rosen.

— Te iubesc atât de mult, Rosen... te rog, ia-mă cu tine!

Myung-Hee izbucni în plâns imediat ce termină de vorbit, întorcându-și capul. Sufletul îi moare împreună cu iubita ei. Simți o durere atât de puternică pentru ea încât nu mai rezista, și se ridică lasă moale pe saltea, apoi îi ridicase corpul firav al iubitei sale, trăgând-o mai aproape de ea și o sărută pe frunte lung, apoi suspină.

— T-te... iube...sc, Rosen respira adânc, apoi contina cuvântul, ca mai apoi să lase un sărut pe mâna lui Myung.

Rosen se adâncește în brațele iubitei sale, lăsând somnul veșnic să o cuprindă în timp ce șopti în gând că o iubește pe Myung-Hee și închise ochii, nu înainte să-i arunce o ultima privire lui Myung-Hee.

Myung-Hee începuse să plângă puternic, țipând la Rosen să deschidă ochii și să o privească. Ușa dormitorului se deschise larg, pe ea intrând Namjoon, Minji și tatăl fetelor împreună cu soția sa, Sonya.

Myung-Hee o sărută pe Rosen pe frunte, iar lacrimile sale îi atingeau pielea încă caldă. Myung-Hee îi șopti de nenumărate ori că o iubește, nepasându-i că iubita ei nu o aude...

Minji se lasă la pământ, plângând, în timp ce Namjoon o strânsese puternic la piept și o calmează.

Tatăl se apropie de corpul fetei lui fără suflare și o mângâiere pe obraz...

Știa că avea să se întâmple și acest moment într-o bună zi, însă nu știa că durerea este atât de profundă.

— Fetița tatei... somn ușor scumpo, spuse bărbatul și o sărută pe frunte, mirosindu-i parfumul de piersică pentru ultima dată.

Rosen era eliberată de dureri pentru totdeauna, însă iubirea... iubirea ei față de Myung-Hee a salvat-o până acum. I-a dat putere să lupte până la capăt, chiar dacă nu erau șanse să supraviețuiască o lună în plus.

Kim Rosen a plâns. A zâmbit. A suferit și, într-un final a iubit.

Dacă ar avea posibilitatea să se întoarcă înapoi pe pământ, dar fără iubirea ei, Myung-Hee, nu ar face-o. Ar prefera să fie îngropată decât să nu o iubească pe Myung-Hee.

Sfârșit.