𝑅𝑜𝓈𝑒𝓃... [✔]

✦ douăzeci și trei

Când deschid ochii și îmi revin în simțuri, totul este în ceață. În încăpere miroase a medicamente și a spirt. Unde sunt? De ce nu sunt în camera mea și sunt.. la spital?

Când vreau să mă ridic în fund, ușa salonului se deschide, intrând domnul Lee pe ea împreună cu o asistentă pe care o cunosc încă de la început.

Amândoi mă privesc serioși și nu întârzie nici eu să vorbesc, însă vocea mea.. îmi este străină.

— C-ce s-a întamplat? șoptesc, slab. Domnul Lee arată trist, de parcă are să-mi anunțe data morții mele cât mai curând.

— Inima ta refuza tratamentul pe care îl ai acum. Organismul tău îți pricepe tratamentul ca fiind un pericol, nu ca fiind un tratament care te salvează momentan.

Aș întreba de ce s-a întâmplat asta, dar nu mai are rost. Moartea este chiar în prag, privindu-mă cu zâmbetul pe buze.

— Cum am ajuns aici? intreb, ștergând lacrimile fierbinți.

— Când ai fost adusă la spital... inima ta nu mai bătea.. am aplicat resuscitarea minute în șir, însă inima ta era hotărâtă să renunțe, până când...

Când doctorul Lee se oprește din vorbit, mă opresc și eu din a respira. Până când? Până când ce? Ce mi-a făcut inima să repornească din nou?

— Sora ta a venit cu un telefon, iar imediat ce femeia din telefon a început să-ți vorbească, inima ta... a bătut. Din nou. Pulsul a revenit la normal, și încet ai început să ai funcțiile din nou activate.

Tu ai fost? Tu m-ai salvat iar, din pragul morții?
Tu mi-ai făcut ca inima să repornească din nou?

Tu...
singura mea dragoste,
m-ai salvat din adâncuri,
din nou.