NIHIL SINE DEO – Nimic Fără Dumnezeu
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina constiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemată de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii întotdeauna moralul să-și ridice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ, să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o steargă.
Acasă nu înseamnă o clădire,
Familia călduroasă este omenire.
Nu contează cât de mare este casa ta,
Ci câte suflete fericite vei găsii în ea.
Seninătatea chipului unui copil e sacră,
Ea radiază atâta lumină și inocență,
Ce știe el de această lume vicioasă?
Și a omului eternă indiferență ...?
Iubire, pace și scântei divine,
Să contopească toate sufletele din familia voastră.
Și să traiți etern în pură armonie,
Alături de comoara voastră sufletească.
Suntem ființe divine de lumină,
Ce aspiră la întelepciune sacră,
Asta e singura menire adevarată,
A omului pe această lume minunată.
Eu mă hranesc direct din soare,
Cu energia lui vibrantă si vividă,
Contemplu la geometrie sacră și Scriptură,
În drumul care duce spre sfânta învațătură.
Fotosinteza nu e numai pentru plante,
Noi ne putem hrănii cu a Lui Dumnezeu Lumină,
Privind cu ochii drept în Soare,
La răsărit sau când declină.
Cultura noastră ancestrală-i Zamolxiană,
Frumoasă, pură, dulce ca o simplă Ană,
