Îmbracă-te în Soare,
Hai prinde-ți păru-n nori,
Calcă pe iarba verde,
Adu-mi din cer comori.
Șopteste-mi despre viață,
Și pacea inimii,
Tu scoți din mine Raiul,
Când de mână mă ții.
Când te deschizi, ești Soarele,
Luna, când ai semințe,
Când vântul suflă-n tine,
Ești cerul plin de stele...
Iarăși a fost o zi frumoasă,
Dar de la Dumnezeu,
Din nou simții scântei de viață,
În interiorul sufletului meu.
Căci Dumnezeu ne dă prieteni,
Să-i binecuvântăm,
Ca să trăim în pură armonie,
Și să uităm de tot ce-i rău.
Râul cel nesecat de ani, lasă în al lui spate,
Cascadă infinită de argint și mii de nestemate,
Sute de diamante ce lucesc în razele de Soare,
Iar tu ai privilegiul să zărești a Domnului splendoare.
Probabil că într-o bună zi ne vom plimba pe calea,
În care amândoi ne vom găsi chemarea,
Chemarea către Dumnezeu, pace și empatie,
Tot ce e bun din lumea asta... iubire și armonie.
Tot ce-i mai bun în Univers, găsești decât în tine,
Și sentimentele altruiste, te duc la împlinire.
Râvna cea bună a ta îți va fi desăvârșire,
Și îl vei simți pe Dumnezeu zâmbind blând către tine.
