M-am încruntat confuză. Nu înțelegeam ce spuneau, nu era posibil, cum?
Nu puteam fi singura Vânătoare.
Îmi imaginam orășelul Sunnydale, bine-mersi sub protecția mea și a băieților, și celelalte locuri posibil împăienjenite de vampiri. Fără nici o apărare. Trebuiau să fie mai multe.
- Știi profeția, Fallon?mă întrebă Angel.
Am oftat adânc, repetând ce mi-a fost scris cu forța în cutia craninană de când aveam cinsprezece ani. De când am devenit Vânătoarea.
- " În fiecare generație este o Aleasă. Ea singură va lupta împotriva vampirilor, demonilor și a forțelor întunericului. Ea este Vânătoarea."
Angel bătu cu pumnul în masă.
- Și nu ți se pare logic, din astea trei fraze, faptul că e o singură vânătoare?
- Derek, nu știu care e problema ta. Da, nu sunt chiar nouă în domeniu, dar m-am interesat doar cum să scap de asta, nu cum să aprofundez subiectul, mulțumesc frumos. Dacă mă scuzați, tre' să mă duc acasă, am zis, nervoasă.
- Nu te scuzăm, a zis Angel.
- Se îngrijorează ai tăi pentru tine, presupun?
Am zâmbit ironic.
- Sunt sigură că tata ar face-o, dar e întrucâtva mai greu pentru el, fiind mort și așa mai departe.
Asta le-a închis gura.
***
Următoarea dimineață nu s-a mai întâmplat nici un eveniment similar. Am plecat liniștită la școală, plănuind să evadez mai devreme și să dau o tură prin pădurea care se întinde din spatele casei până..am-de-gând-să-aflu-unde.
În apropierea școlii, am auzit-o pe Amanda strigându-mă. M-am întors și am zărit-o, cu părul ei castaniu desfăcut și cu o geantă imensă atârnându-i de umăr.
- Hei, țepoaso, mă salută ea energic.
- Hei Amanda, am răspuns, schițând un zâmbet la acea adresare.
- Bun deci mă gândeam, ce-ar fi după ore să ieșim la o cafea? Mai vorbim despre cât de enervant este să ai doi frați a căror neuroni se zbat să supraviețuiască. Ai frați? Presupun că nu. Dar îți place cafeaua.
Am zâmbit amețită de amalgamul de cuvinte.
- Nu, nu am frați, și da, ador cafeaua. Dar mi-am propus să merg în altă parte azi, lăsăm pe altă dată?
Amanda stătu puțin pe gânduri.
- Sigur. Ne vedem la cantină deci?
- Nu prea cred.
Își ridică o sprânceană.
- Ce s-a întâmplat?a întrebat, cu tonul blând.
- N-am spus nimic.
- S-a întâmplat ceva. Ce?insistă ea.
- Nimic.
Îmi căută privirea.
- Zău? Pariez pe zece dolari și pe chestia aia nocivă pe care o cari în geantă că e vina lui Derek.
Am făcut ochii mari, refuzând să vorbesc despre prima observație.
- Face d-astea des?
Amanda schiță un zâmbet și se așeză pe treptele școlii imediat ce le-a zărit. Îmi făcu semn să mă așez lângă ea.
- Purtare grosolană, da. Un ticălos, da. Ne cam ignoră și în majoritatea timpului, nu se plânge nimeni. Doar Angel ce-l mai trage de limbă. Deci ce a făcut?
Am inspirat adânc, ducând mâna spre geantă, dar m-am oprit la jumătatea drumului.
- Poți să fumezi aici, nimeni nu bagă de seamă, decât dacă le dai cu scrumul în cap. Tu răspunde-mi la întrebare.
Bun, mă simțeam ca un copilaș dat mai devreme decât trebuia la școală, obligat să țină pasul cu toată lumea. Mi-am scos pachetul de Marlboro Lights din geantă și am lăsat fumul să-mi invadeze plămânii.
- Ieri, după ce ai plecat de la bucătărie, am avut o conversație din care a cam reieșit că nu știu nimic despre ceea ce sunt și că sunt o biată fată incultă, am suflat fumul cu forță și mi-am întins picioarele pe scări.
Amanda râse sarcastic, clătinând dezaprobator din cap.
- Hei. Nimeni nu-și primește un manual de instrucțiuni, indiferent de specia care ești. Și Derek ar trebui să știe ast.. În fine. Stă cam prost cu nervii.
Se ridică în picioare, intinzându-mi o mână.
- Imediat ce își va da seama că te-a afectat, va încerca să se revanșeze.
I-am zâmbit sincer, stingând țigara pe scări și plecând spre sala de clase.
Aveam biologie, la fel și Jared și Ethan. M-au salutat dând din cap și au zâmbit politicos. Pun pariu că mă plac la fel de mult pe cât o face Derek.
Pe la jumătatea orei, amândoi au cerut să iasă la baie, părând cam panicați. Mă întrebam ce se întâmplă, dar am preferat să rămân unde eram. În pauză, neapucând să intreb ce s-a întâmplat, am fost chemată în biroul directorului. Presupun că nu am făcut nimic rău din a doua zi.
Era un om cu chelie în vârful capului și mult prea mult păr pe restul corpului. Avea ochi albaștrii deschis și o gropiță în obrazul drept. Purta o verighetă interesantă, gest puțin cam, hm, rar în zilele astea.
- Domnișoară Summers.
M-am așezat pe scaunul din fața lui, pregătindu-mă emoțional pentru orice avea de gând să urmeze.
- Din câte știu, s-au întâmplat multe la vechea ta școală.
Am lăsat capul în pământ. Nu puteam dădea nici o explicație.
- Pe noi nu ne interesează de asta, a spus, rupând fișa mea de înscriere detaliată.
Am ridicat din sprâncene, rânjind ridicol.
- Ai venit la școala noastră și vei fi tratată normal și decent, cu pretenția să faci la fel, indiferent dacă ai...își aruncă o privire pe fișa din fața lui, dat foc unei săli de sp..
A deschis un sertar din stânga sa și a apucat o rolă de scotch, lipind fișa la loc. Zâmbetul mi-a pierit. S-a zis cu tratatul normal și decent. Bine ai venit în iad, Summers.
- Presupun că o să ne fie de folos fișa, totuși. Ăă. Da. Bun. La trei abateri de la regulamentul școlii ești în pericol de exmatriculare, deci nu îți forța privilegiile în școala noastră. Sper că te vei acomoda și vei evita..în fine, jocurile cu focul.
La propriu sau la figurat?
- O zi bună, domnișoară Summers.
