M-a cumprins de după umeri și m-a condus, prin mulțimea de elevi, până afară. Am coborât scările cu încetinitorul, dorind să trag de timp. M-am dus în fața lui și m-am făcut că zgâmâi o pată de pe hanorac.
- Ce tot cureți acolo?
- O pată, am răspuns, având un nod în gât.
Respiră adânc, de parcă avea de gând să adulmece din ce ar fi putut fi făcută pata.
- Nu-i nici o pată acolo, Fallon..
Mi-am tras hanoracul în jos, studiindu-l atent.
- Asta pentru că am curățat-o eu.
Îi scăpă un oftat adânc, uitându-se atent la mine. Pariu că deja o parte din el se îndoia de sănătatea mea mintală.
- Ai idee de ce te-am chemat afară?făcu, cu un mic surâs pe buze.
- N-nu. Presupun. N-nu știu.
Încercam să mă calmez. Bâlbâitul apărea pe nepusă masă atunci când nu știam ce să răspund, când aveam un stop mintal și incapabilitatea de a gândi. Nu puteam să-i arăt că mi-a atins o coardă sensibilă.
Se uită atent în jur, de parcă voia să caute un anume lucru. Brusc, își întoarse privirea spre mine.
- Știu ce ești. Și tu știi cine sunt.
M-am panicat, dând s-o iau la fugă. Mă prinse de mână.
- Calmează-te. Majoritatea vampirilor din orășelul ăsta sunt....în fine, pașnici. Nu vreau să-ți fac rău și te asigur că nici tu nu vrei să intri într-o încurcătură cu mult mai mulți. Ești Vânătoarea. Știi ce-i trebuie unei Vânătoare?
Am râs, uitându-mă în jur și strângând țepușa.
- Condiție fizică? Abilitate de comunicare? Al șaselea simț? Un Obs....
Oh Doamne. Spune-mi că mă înșel.
Pe fața lui Angel apăru un rânjet. Îmi întinse mâna.
- Hei Fallon. Sunt noul tău Observator.
Am rămas țintă cu ochii la mâna lui. După două minute de așteptare, capul lui i se ridică și se uită pe geamul de la holul școlii.
Întinse mâna ca să-mi atragă atenția. Derek intrase pe hol.
- Abia a intrat. Nu poate să audă...
- Ba da, poate. Hai înapoi la cantină.
Ce anume e Derek?
Am intrat înapoi pe ușă, dând pe lângă Derek.
- Unde...?
- Eh, știi tu, îi arătam lui Fallon ieșirea din școală, plănuim s-o folosim mai devreme astăzi, zise Angel pe un ton degajat.
Derek se încruntă, uitându-se de la unul la altul. I-am analizat mai bine ochii, dar nu era nimic decât verdele aprins. M-am încruntat confuză când ni s-au încrucișat privirile.
Nu observasem, dar în timp ce vorbea cu Angel, își scărpina violent brațul. Aruncă din nou o privire încruntată spre mine.
- Purici? am zis, uitându-mă la brațul lui. Ochii i se îngustară.
Angel a început să râdă, luându-mă cu el până în cantină și lăsându-l pe Derek în urmă. Încă râdea când am ajuns la masă. Le-a spus-o și celorlalți, abia reușind s-o termine și toți au pornit într-un râs asurzitor
'Gluma' era plină de însemnătate pentru ei și de vreo 10 substraturi pe care eu nu le-am găsit.
Mi-am luat geanta și am pornit la următoarea oră, cu mintea afundată în gânduri.
