O poveste Hinny ~Vol III~

Capitolul 2

Harry POV:

Terminăm de mâncat, și mergem afara, sa ne antrenam. Acolo sunt in curtea din spate manechine, pe care trebuie sa le dezarmăm. Majoritatea adulților sunt înăuntru, așa că azi e mai liber. 

- Expelliarmus, spune Fred, plictisit. 

Bagheta manechinului zboară cât colo, in iarbă. Acesta prinde viață, și îl fugărește pe Fred. 

- Impedimenta! strigă George. 

Manechinul încetinește, iar Ginny îl face să explodeze. 

- Bună treabă, zise Hermione. Dar am o idee mai bună. 

Își îndreaptă bagheta spre manechinul următor, și acesta se transforma in două scânduri. 

- Cu ce e asta mai bun decât ce am făcut noi? întreaba Fred. 

- Da, spuse și George. Noi măcar l-am făcut să dispară! 

- Dacă cineva se întreabă ce s-a întâmplat cu manechinul, cum explicați că l-ați distrus? explică ea. Dar așa, o sa fie evident că cineva avea nevoie de lemne pentru foc! 

Explicația asta e destul de banală. Mi se pare inutil ce zice ea. Dar nu vreau sa se supere, așa că tac. În schimb, văd că pe Ron, Fred și George îi pufnește râsul, așa că îmi vine și mie sa rad. Hermione, in schimb se uita ciudat la noi. 

- Mă rog, n-aveți cum să înțelegeti, decât dacă citiți ,,Hogwarts, o scurta istorie''. 

- Ce legătură are, întrebă Ginny.

- Niciuna, zic eu. Hai sa ne antrenăm! 

                                                                                                ***

Draco POV:

       A mai trecut ceva timp. În fiecare zi ne antrenăm, antrenăm, antrenăm. Apoi mâncăm, și din când în când ne mai rămâne timp să învățăm. Dacă vrei să petreci și tu timp cu prietenii (ceea ce nu fac, pentru că nu am timp) sau cu iubita (nici asta nu prea am timp sa fac, dar mai găsesc un moment liber) nu poți decât să o faci noaptea, când se presupune că ar trebui sa dormi. (Pot sa pariez că nici adulții nu prea dorm, pentru că noaptea stau de vorbă, însă evident că nu recunosc.)

Așa era și într-o noapte, după o zi lungă, când simțeam și eu (ca toată lumea!) să stau singur cu cineva de vorbă. Plus, nu am mai stat doar eu cu Astoria de cam două săptămâni. Așa că în seara asta o sa ,, împrumut'' pelerina invizibilă a lui Harry, că să nu fim văzuti de vrăjitorii care stau de pază.

Mă strecor camera lui și a lui Ginny, și mă îndrpt spre cufărul lui. Scotocesc puțin, și o găsesc. Întâmplător, când plec, mă asigur că Ginny și Harry dorm, și nu pot să nu observ că au adormit cu capetele așa aproape unul de altul, încât pot sa jur că se sărutau înainte să adoarmă. Sincer, nu prea știu cum e posibil, dar e foarte târziu, și na, poate erau și ei obosiți. 

Ies încet din cameră, și închid ușa. Trebuie să mă grăbesc, îmi spun, sau Astoria o sa adoarmă și ea, pentru că e unu noaptea. 
Când ajung in camera noastră, descopăr că, într-adevăr Astoria a adormit. Trist. Acum trebuie sa returnez pelerina inpoi. Și tocmai m-am chinuit sa o iau. Mă așez dezamăgit pe pat, când ceva sare pe mine. Țip, și mă ridic instinctiv în picioare. 

Se pare că până la urmă Astoria nu dormea. Doar mi-a făcut o farsă. 

- Să fi văzut ce fata aveai, zise ea râzând.

- Doamne, știi ce m-ai speriat?! Îi spun, dar după îmi vine și mie sa râd. Hai să mergem! 

- Știi ceva? îmi spune Astoria, nu mai am chef sa merg. Glumeam, adaugă ea, când îmi vede fața. 

- Sper, pentru că aproape i-am trezit pe Harry și Ginny, încercând să iau pelerina. Ar trebui să vezi și tu cum au adormit, îi răspund.

Pornim spre ușă, dar nu înainte ca Astoria sa vadă cum dorm Harry și Ginny. 

- Ce dargut! Fu părerea Astoriei. Poate o sa adormim și noi așa, într-o zi!