O poveste Hinny ~Vol III~

Capitolul 17

Harry POV:

||Flashback||

O iau la fugă și aproape intru in Draco. Are brațele pline cu cutii, însă toate par sigilate și nu-mi dau seama ce-ar putea să fie în ele. Eram pe cale să-mi spun că nici nu-mi pasă, dar Draco pare teribil de neplăcut surprins. 

- A bună Harry, spuse el distras, ce faci? 

- Ăăă, bine, cred, de ce întrebi? 

- Fără motiv, mă cam grăbesc, pa! zice el, și aproape o ia la fugă. 

Mă uit ca un prost după el, fără să observ că Cho era în tot acest timp in spatele meu.

||End of flashback||

- Amuzantă mai e Nymphadora, nu? spune ea. Aproap am crezut-o, dar am auzit-o cand ti-a soptit ceva, și am ascultat. 

- Și? Nu faci decât să te plângi? spun eu. Nu mă mir că te bârfește lumea. 

- Și pe tine te bârfeau toți în anul cinci, răspunse Cho, de parcă asta ar rezolva problema. 

- Da, dar nu mă deranjează! Și oricum, spuneam adevărul! 

Deja mai am puțin și explodez. 

- De ce faci asta? Ce vrei? O întreb supărat.

- Pe tine. Dar nu așa, nu știu, adică ca un prieten, zice Cho. Te rog. 

Sunt surprins, la propriu! Mereu am crezut că Cho îl iubea pe Cedric, in aceiasi măsura în care mă iubea pe mine! 

- Adică, da, putem să din prieteni, cred, nu știu, da, spun eu.

- Mersi Harry, zise și pleacă. 

    Stau nemișcat o vreme. Nu mă așteptam să fie așa de ușor. As merge să-i spun lui Ginny, dar mai întâi mă gândesc că o persoană ar trebui sa știe. E de ajuns sa știe doar ea, fara restul lumii. 

Mă uit pe geam sa o vad in curte. 

- Hey Tonks! O strig. 

- Da, spune ea. 

- Vii puțin te rog? o întreb. Hai la etajul 1, spun. 

- Bine, vin acum, zise Tonks. 

Spre deosebire de mine, Tonks nu se grăbește deloc. Când apare după colț, eu știu deja cum am să-i spun ce vreau sa-i spun.

- Vreau sa știi ceva, îi spun încet. M-am împăcat cu Cho. Până la urmă voia să fie doar prieteni. 

- Grozav, zice ea. Poate că acum ceilalți o s-o aprecieze mai mult. 

- Tocmai asta e chestia. Nu le spune celorlalți, spun eu imperios.

- Bine, ăăă, da, spuse Tonks agitată. 

- Voiam doar sa știi, zic eu. Nu le spune celorlalți. 

- Bine, spune și ea, bine.

Pleacă. 

Acum trebuie sa o găsesc pe Ginny. Chiar nu vreau sa se supere, deși nu e chiar genul de fata geloasă (bine dar nici n-am avut ocazia). 

O găsesc stând la noi in cameră, citând. 

- A, bună Harry, te căutam, zice ea cand mă vede. 

- Bună Ginny, uh, am ceva să-ți spun, încep eu.

- Da, ce e?

- Păi, ăăă, să nu te superi, te rog, dar, uh, ei bine m-am împăcat cu Cho. Adică am stabilit foarte clar ca suntem doar prieteni.

Pare surprinsă,  însă nu cred că s-a supărat. 

- Păi asta e bine, nu? spune ea nesigură. N-o să mai avem probleme, nu?

- Voiam doar să știi că dacă nu ești de acord, adică...

- Nu, sunt de acord, mă întrerupe ea. 

- Ești sigură?

- Da, zice Ginny, și văzându-i zâmbetul, știu că spune adevărul. 

Ginny POV:

Mă apropii ușor de Harry, care incă stă în picioare, până fața mea e la un centimetru de a lui. Îl sărut încet, și el îmi răspunde la sărut, și după o vreme îndelungată mă îndepărtez ușor, iar cand ajung în dreptul ușii, spun:

- Te iubesc, Harry. 

Și imediat fug, ca să nu aibe timp să răspundă. Faptul că am spus-o eu e de ajuns pentru amândoi. Nu trebuie să o spună și el.