Ginny POV:
E destul de stresant sa știi că un Ordin întreg se da de ceasul morții sa o salveze pe iubita-prietena-colega-dusmanca iubitului tau. Însă cel mai stresant este că probabil după ce o salveaza -asta daca o vor salva- va trebui sa locuiască cu noi. Ceea ce eu nu-mi doresc deloc.
Dar mai e Cedric. Înainte ca Cedric ,,sa moară" Cho și Cedric erau împreună. Deci sa speram că Cho îl vrea in continuare pe Cedric. Pentru că Cedric da de înțeles că o vrea pe Cho.
Dar sa revenim la momentul in care mama ne da pe toți afara din bucătărie, ca Ordinul să facă nu știu ce plan fantastic de a o salva pe Cho. Totuși, poate că e in pericol. Dar dacă nu e, atunci nu îmi fac prea multe griji.
După ce mama ne-a dat afara, Fred și George spun asta:
- Știm că de obicei incercam sa tragem cu urechea, dar de data este chiar nu ne interesează de fata asta, Cho. După cu ne-ai povestit, Ginny, e nesimțită.
Harry, Ron, Hermione, Fred, George, Draco și Astoria se uita la mine.
- Taci, Fred! îi spun eu. Nu e treaba ta!
- Dacă nu era, nu ne mai spuneai, răspunde George.
- Las-o balta.
Draco și Astoria se duc sa se antreneze, împreună cu Fred și George, iar Harry, Ron și Hermione se uita la mine.
- Ce-i? îi întreb.
- Pari supărată, spune Ron.
- Ba nu.
- Ba da.
- Ba nu.
- Of, terminați! se baga Hermione între noi. Hai sa vorbim. Ca pe vremurile bune.
- In pod, adică? zice Harry. Nu mai suntem la Vizuină.
- Și casa asta are un pod, răspunde Hermione.
- Da dar nu e la fel, spun eu.
- Hai pur și simplu să mergem în salonul de la etajul 3, propune Harry. Chiar daca se termina inturnirea, probabil n-o sa ne audă, pentru că nu prea folosit.
- Da, aprobă Ron. Acolo doarme Mundungus când mai vine in vizita și nu mai e loc nicăieri. A dormit odată cu mine și Hermione, și m-a confundat cu iubita lui sau ceva. A fost groaznic.
Eu, Harry și Hermione incepem să râdem.
- Nu e amuzant! se răsti Ron.
- Cred că de-aia nu vine nimeni acolo, spune Hermione.
Incepem iar să râdem, in afara de Ron, care pare de-a dreptul supărat.
- Mă rog, mergem? Nu vreau sa apară Fred și George, zic eu.
- Sincer, nici eu, spune Hermione.
Pornim la etajul trei (acum eram la demisol) și deschidem ușa salonului. Nu e nimeni, deși o haină sta rauncata pe un scaun.
- L-a văzut cineva pe Mundungus? întreabă Ron.
- Nu, spune Harry.
- Nu cred că e aici, zic eu.
- Bun, acum ne explici și nouă de ce te derenjeaza așa tare faptul că Cho trebuie salvată? Adica, îl are pe Cedric..., începe Ron.
Hermione îi dă una cu o carte aflată pe jos.
- ,,Cum sa fermeci vrăjitoarele", citește Harry de pe coperta.
Ron pufnește.
- Ce- l mai interesează pe Mundungus, spune el.
- Mă rog, revenind la subiect, zise Hermione, mai este și Cedric, nu? Adică cred că Cho l-ar vrea mai mult pe Cedric.
- Foarte bine, spune Harry, pentru că nu are nicio șansă!
- Nicio șansă să...? Întreabă Ron.
- Vai, da' nu te duce capul deloc, spun eu, amuzată. Cho nu are nicio șansă cu Harry, cap patrat!
- M-am prins acum, zise el.
Chiar atunci, pe ușă intra Mundungus.
- Ce faceți aici? Întreabă el.
- Vorbim, evident, răspunde Ron. Daca voi ați luat bucătăria...
- În fine, vreți să ieșiti?
- Dacă tot ai întrebat, nu nu vrem, îi dă Ron replica. Și noi avem treabă!
- Cum ar fi? Asculta, ieșiti de-aici, altfel îi spun lui Molly că voi ați pus vrăjile alea asupra cărții ei, zice Mundungus furios.
- Cui îi pasă? Fred și George au făcut-o!
- Hai sa plecam, îi spun fratelui meu printre dinți.
- Nu! se încăpățânează el.
- Ba da, hai, spune și Hermione.
Ne ridicăm cu toții și plecăm. Când ajunge, la parter, mama urlă din toți rărunchii la Fred și George. Aparent a aflat că i-au blestemat cartea cu Gilderoy Lockhart. Zâmbesc in sinea mea, și ies afara.
Hello, everyone! Sper că sunteți bine, un nou capitol, chiar mă bucur că l-am pus așa repede, pentru că în timpul scolii îmi ia mult sa scriu. Însa acum că e greva am ceva mai mult timp liber. Sper că va place, și ne vedem la capitolul următor! 💛💛
YOU ARE READING
O poveste Hinny ~Vol III~
Romance|| Dedic această carte numeroasei mele familii, părinților mei, bunicii mele, unchilor și mătușilor, verișorilor, atât de mulți că abia am cunoscut vreo jumătate din ei. Ei mă inspiră, de la întâmplări hazlii pe care m-am decis sa le folosesc, la pe...