Da,
Tu poți să-mi minți azi ochii,
Frumoasă, să te vadă.
Să-mi cucerești
Urechile,
Cu vocea de lalea.
Nebuna limbă, în gură
Să se piardă.
Picioarele să-mi tremure,
Ca frunza,
La privirea ta!
Dar sufletul e rece...
Nu-l poți minți cu măr mușcat,
Ca un soldat de veghe,
Rămâne nemișcat !
De școala dur-a vieții,
Prin cicatrici de sânge învățat,
Nu poate să te creadă.
Regina dimineții,
Cu ochi de rang înalt !
GV
