Afară plouă,cu stropi de apă.
În suflet plouă,stropi de rime.
Dar nu le scriu,le las să treacă.
Ca râul,între cer și tine,
Până mâine.
Afară,ceru-ndurerat îmi plânge,
În suflet,plâng cu lacrimi cenușii.
Prin vene,lava mi se scurge,
Ca Eminescu,mă întreb,
De ce nu vii?
Tristețea,mă ucide ca și plumbul,
Cu ochii lui Bacovia,timid,privesc,
Lovit de frunze galbene,sub nucul,
Care mi-ascultă stropii ce-i șoptesc:
,,Eu încă,o iubesc!"
Gaiceanu Vitalie
