Și uite așa cu doar două zile înainte de Crăciun, mă aflu în cartier, alături de David și Tom. Suntem într-o mașină și trebuie să facem un fel de rocadă. Tom se va duce să conducă mașina lor, iar noi îl vom lua pe Michael. El va încerca să-i ducă într-un loc cât mai sigur în timp ce noi vom merge în partea opusă lor.

Se aud motoare, iar David pornește mașina. Îl simt că este încordat, dar e singurul dintre noi capabil să conducă. Își ia un calmant și pare mai liniștit acum. Mașina lor oprește lângă noi, Tom coboară și urcă Michael. Ei au plecat deja, dar noi trebuie să ne facem văzuți. Când observ mai multe mașini în spatele nostru, îi fac semn lui David și pornim la drum.

Deschid geamul și mă uit în oglindă atunci când trag câteva gloanțe în cauciucuri și parbriz. David întoarce la dreapta și înaintăm printre blocuri, trecem se ruine și ajungem la ieșirea din oraș.

Ajungem ceva mai departe, dar încă sunt după noi. David oprește mașina și ne dăm jos. Urc pe un motor, iar David pe celălalt. La fel ca data trecută, Michael nu știe la cine să meargă. Îl trage fratele meu la el și pornim spre casă. Am hotărât că un cartier plin de oameni bogați și care au oameni de pază, ar fi locul perfect pentru a merge cu ei.

(***)

Am ajuns în fața casei, iar mașina lor este deja aici. Coborâm de pe motoare și intrăm în casă. I-am dat lui Tom un set de chei pentru a intra, deci trebuie să-i găsim pe aici. Auzim voci din living și ne îndreaptăm într-acolo. Când ne vede Tom, le atrage atenția tuturor.

-V-am zis că-mi cunosc amicii de-o viață. Vom sta câteva ore aici și după îi com duce la ei acasă, sunteți ok cu asta? Ne întreabă Tom și vine în fața noastră. Fac schimb de priviri cu David și aprobăm cu o mișcare din cap.

-Al doilea și al treilea etaj nu vrem să fie deranjate. Noi avem puțin treabă și vom lipsi vreo două ore. Zice David și-l aprob. Ieșim din living și urcăm la al treilea etaj. Intrăm în camera sa, el se așează pe pat, eu pe scaunul biroului și rămânem în liniște, privind podeaua. Asta e treaba noastră, să nu facem nimic interesant și să ne gândim la un singur lucru.

Mă uit pe telefon si observ că este 24 decembrie, iar asta înseamnă că mai sunt mai puțin de 24 de ore până la Crăciun. Urăsc ziua aceea, chiar vreau să fie scoasă din calendar, dar nu pot face asta.

După câteva minute aud o bătaie în ușă și apoi se deschide. Ne îndreptăm privirile spre aceasta și-l observăm pe Michael. Își mută privirea de la mine la David și după se îndreaptă spre el. Nici nu-mi dau seama când, dar a început să-l sărută. După ce mi-a lăsat fratele fără aer, s-a întors spre mine și în câteva secunde a ajuns în fața mea. Și-a pus mâinile după urechile mele și a început un sărut apăsat și excitant. Se îndepărtează de mine și iese din cameră la fel de rapid cu a și intrat.

Stau câteva secunde în liniște, fără să fac ceva anume, și-mi întorc capul spre David, acesta mă privea deja extrem de confuz de ce tocmai se întâmplase. Eu ridic din umeri și continuăm să stăm în liniște.

-Tu simți vreo atracție față de el? Nu fizic, altceva. Îi aud vocea lui David și-mi întorc privirea din nou asupra sa. Stau puțin pe gânduri și dau negativ din cap. Îmi place cum arată, dar nimic mai mult. Nici eu nu simt. Îi aud din nou vocea. Mă privește, iar în ochii lui ppt vedea o singură întrebare.

-Da, putem încerca în 3, dar după ce mai trec câteva zile. El mă aprobă și rămânem din nou în liniște. Dacă am primi un dolar pentru fiecare secundă în care stăm în liniște, am fi cei mai bogați de pe planetă. Sau, pe alte cuvinte, am conduce lumea, dar nu vreau să par un obsedat de teoriile conspirației.

(***)

Suntem la părinții noștri și mâncăm prânzul. Nimeni n-a avut curajul să privească scaunul gol, dar nu vreau să fiu primul care-o face. Am încercat să creez conversație, la fel și David, dar părinții noștri ne aruncau priviri scurte și nimic mai mult. Până la urmă ne-am mulțumit cu faptul că acum nu-i momentul să le vorbim și mai bine așteptăm câteva zile.

-Am vorbit cu niște prieteni mai vechi și ne-au sugerat un pshiholog. Ne-am gândit mai mult timp și am ajuns la concluzia c-au dreptate. O auzim pe mama și ne îndreptăm privirea spre ea. Tata o aprobă, iar eu fac schinb de priviri cu David. A, deci nu suntem singurii care am realizat asta, e bine.

-Sună minunat, chiar... Începe să vorbească David, dar îi sună telefonul și pleacă din bucătărie. Revine în câteva secunde și mă anunță că mâine la prânz să fim la Julia. Am și uitat de asta. Nimeni nu mai spune nimic, dar decid să distrug eu această liniște.

-Eu nu merg la pshiholog. Sunt conștient că e de ajutor, iar în această situație chiar ar trebui să merg, dar n-o voi face. Le captez atenția celor 3, dar nicio privire de rugăminte sau de întrebare nu mă va face să mă răzgândesc. Nu pot vorbi despre ce s-a întâmplat fără să am 5 atacuri de panică și chiar vreau să mă lipsesc de asta.

-Andre, tu ești cel mai afectat dintre noi, te-am prins de multe ori drogat pentru a uita, ești sigur că nu vrei? Mă întreabă David și pot jura că e prima dată când părinții mei aud că mă droghez... Prima de când am plecat din cartier. Te crezi vinovat, dar nu ești. Continuă acesta. Mă ridic de la masă, dar mă opresc înainte să ies pe ușa bucătăriei și mă întorc cu fața la ei.

-Hai s-o zicem măcar o dată. Eric e mort. Eu l-am ucis. Nu vreau să mai aud că nu-i vina mea. O m-ai zic o dată în caz că nu m-ați auzit. MI-AM UCIS FRATELE! Zic și ies cât de repede am putut din bucătărie și după din casă. I-am auzit cum strigau după mine, dar nu m-am oprit. Lacrimile îmi curg pr față, dar urc pe motor și accelerez pentru a fi mai departe de ei. Au ieșit după mine, dar nu i-am lăsat să-mi zică ceva.

Îmi închid telefonul și vreau să mor. Asta e tot ceea ce vreau. Nu meritau să ke țip asta în față, ei n-au nicio vină, dar nu mai rezistam să mă consum atâta. Sunt conștient că a fost un accident, dar eu am făcut-o. Eu l-am ucis, iar asta nu mi-o pot ierta.

the Twins (BoyxBoy) Opowieści tętniące życiem. Odkryj je teraz