13

204 16 14
                                    


Nu stiu ce l-a apucat! Jimin este de vină! Cine i-a dat dreptul să iasă din casă?!

Își spune Jungkook în gând, mormăind câteva injurături in barbă făcând ture de colo-colo prin încăpere.

Normal ca i-a găsit, Jimin mereu are telefonul l-a el. Iar când vor ajunge se va asigura chiar el ca Yoongi îl va pedepsi.

Ce nu s-a așteptat, este ca Taehyung a plecat. Băiatul a stat a cam prins tupeu.

În primele săptămâni în care a venit aici Taehyung,nu au interacționat deloc, iar când a venit Jungkook la luat de parcă se cunoașteu de o viață.

Acesta a fost un prim pas greșit pe care l-a abordat Jungkook. Dar de data asta nu va scapa Taehyung.

   —Jungkook!

Se trezește din ganduri cand o voce îl strigă, mai exact Yoongi. În spatele său stând cei doi.
Jimin stând mai în spatele lui Yoongi, ținându-l de mână. Iar Taehyung, stând cu mâinile pe lângă corp, buzele sale fiind într-un botic, ochii avându-i mari.

S a apropiat de el, uitându-se mai atent la Taehyung. Mici lacrimi făcându-se în colțul ochiilor. Lasandu-si capul în jos.

De ce îi făcea asta?! Mereu se juca cu el, făcându-l să se pună la picioarele lui. Dar de când? De când lui Jungkook îi pasa de sentimentele unui om?! Taehyung la schimbat....

Jungkook la luat de mână, ducându-se cu el în dormitor închizând ușa.

Camera era întunecată, făcânu-l pe Taehyung să se simta jenant de cele întâmplate. Un mic scâncet părăsindu-i buzele l-a auzul ușii trantite. Chiar s a supărat?

A înghițit nodul din gât când Jungkook la luat de umăr forțându-l să se întoarcă spre el. Cu capul pe pieptul lui ținându-și mâinile pe antebrațele sale. Jungkook înconjurându-i talia cu mâinile un chicot scăzut părăsindu-i buzele. Făcându-l pe Taehyung să tres are ușor, încercând să și regleze bătăile inimii.

   —Taehyung, rosti el de sus, de ce ai părăsit camera? Îl trage mai aproape de el, punându-și unul dintre picioare între coapsele argintiului.

   —Pentru ca.... Jimin... Aa-a spus.. Își inghite cuvintele când simte ca nu mai atinge podeaua, ridicându-si privirea spre Jungkook.

   —Nu ma intereseaza de Jimin. Ma intereseaza de tine! Nu ți fac nimic, vreau doar să ți zic ca nu e bine ce ai facut! Îi zice Jungkook, așezându-se cu el în brațe pe pat, așezându-l mai bine peste el.

Taehyung nu mai zise nimic, punându-si capul pe umărul său.

Deși parcat de-a abia se cunosc, Taehyung chiar s a început să-l accepte...

În acest timp a învățat câte ceva. Chiar și acum, Jungkook încerca să facă un dialog cu el. Întrebându-l diferite chestii sau explicându-i....

   —Ești bine pui? Întreabă Jungkook scufundându-si chipul în clavicula blondului

   —Da... Imi pare rău. Răspunde sec, strangandu-l de umăr. Putem sta...asa? Îl intreb soptind

Jungkook răspunzând cu un 'bine' așezându-se cu spatele de spătarul patului, punându-ma mai bine pe coapsele sale.

_____
Hey, ce faceti?
Un capitol nou, sper ca va plăcut💜

𝐁𝐨𝐫𝐧 𝐢𝐧 𝐛𝐥𝐨𝐨𝐝 𝐦𝐚𝐟𝐢𝐚~𝐭𝐚𝐞𝐤𝐨𝐨𝐤Where stories live. Discover now