Morți peste morți, victime peste victime. Aceasta era lumea în care trăia Kim Taehyung.
Dintr-o țară liniștită și perfectă, Coreea a devenit un paradis al morții.
Crimele nu se opreau, victimele urlau iar ucigașii râdeau. Toate astea din cauza unu...
Înainte de a începe un nou capitol. Vreau sa va spun că am publicat o nouă carte!!! Sper sa treceti și pe acolo! De asemenea va multumesc pentru numărul de voturi și lecturi!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
—Cine a venit? Întreaba curios Taehyung uitându-se ba la Jungkook, ba l-a femeia ce ziceai ca isi va da duhul în curând.
—Du-l pe Taehyung in camera! Rasti Jungkook
—P-poftim?! Jungkook? Il întreba derutat argintiul, negăsind nicio explicație logica pentru ce a ce se întâmplă.Era așa din scurt reacția sa.
Jungkook la luat cu brutalitate de mână forțându-l sa pășească înainte spre ușa. Într-un fel aruncându-l spre femeie ce s-a dat cu un pas mai in spate cand cei doi se apropiara îndeajuns de ea.
—Nu vreau ca nimeni să-l atinga înafara de tine! Vei închide ușa dupa ce il lași in cameră! Spune repede brunetul, uitându-se in ochii femeii mai mici de statura ce purta un costum de menajera. Acesta dând din cap cand ordinele i-au fost spuse.
—Stați! Rosti Taehyung pe un ton mai ridicat, fatainfu-se in stransoarea lui Jungkook. Ce-ce se întâmplă? Se întoarce argintiul agitat către el
—Taehyung, il forțează Jungkook sa stea. Eu-- Dar se pare ca o bubuitura la întrerupt. Taehyung tresarind uitându-se în continuare la Jungkook ce se întorsese cu spatele la el. O sa ti explic totul mai târziu, acum fugi cu Muriel.
—D-dar... Vru sa obiecteze, dar realizase ca Jungkook deja ii daduse drumul lasindu-l cu aceasta Muriel plecând din fața sa.
—Domnule Kim, veniți cu mine! Il îndeamnă femeia in sensul invers, spre camera. Aducându-l de mână, conducându-l. Văzând că acesta nu face nicio reacție.
Taehyung s-a lasat tras de femeia mica de statură pana in fata dormitorului sau. Mai bine spus a lui Jungkook, dat fiind ca cei doi împărțeau camera. Au urcat scarile ce duceau la un alt etaj. Camera lor fiind printre ultimile si cele mai izolate dar protejate din toata casa.
Încă o bubuitura se auzi.
Taehyung a înghețat complet cand sunetul i se făcu auzit. Nu am putea să ne imaginăm ca argintiul a avut o copilărie normală nu? Cu toții am avut o data în viața în coșmar, dar unii ai avut și niște amintiri mai traumatizante. Care se pot să se manifeste diferit. De la o persoană la alta.
—Domnul Jeon.
Spune simplu Muriel catre cei doi bodyguarzi ce stăteau in fata ușii într-o uniformă.Taehyung nici măcar nu a realizat când a ajuns în fața camerei.
Cei doi bărbați i-au deschis usa. Femeia bagându-l pe argintiu in camera, nezicându-i nimic.
—Stați! Se rasti Taehyung cand a calcat in încăpere. Lacrimile invadându-i usor obrajii. O mică panică instalându-se în interiorul său
Cei drept. Nici el nu a conștientizat cand starea lui de spirit s-a schimbat. La panicat cand la vazut pe brunet asa de agitat si cand a auzit acele sunete. S-a grăbit spre ușa trăgând de clanta. Dar fără niciun rezultat. Acesta fiind închisă. Și-a șters brutal lacrimile ce anuntau ca vor cădea,alergând pana in partea cealaltă a camereai vazand pe geamul imens ce se intindea de la tavan pana la podea, niște oamenii. Mulți oamenii îmbrăcați in negru, si niste lumini albastre si rosii ce se întindeau pe toată curtea.
S-a aplecat peste geam, respirația sa fiind întrerupe din cinci in cinci secunde. Uitându-se, căutând cu privirea o persoană.
—Jungkook...
A rasuflat într-un final, dând drumul la lacrimile ce au căzut peste obrajii sai rozalii. Lăsându-se in jos, picioarele sale nemaifăcând față atingând podeaua rece. Deși in cameră era o temperatură rezonabilă. Taehyung isi simțea tot trupul tensionat si amorțit. Mainile sale ii tremurau din ce in ce mai tare, o stare de greață apărându-i vrând sa vomite. Dar sughiturile si plânsetele parca nu-i dădeau voie.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Își facea griji pentru el. Ii era frica sa pățească ceva.
Jungkook.... Era bine.
Nu i se putea întâmpla nimic.
Nu era într-un coșmar.
Nu avea un pistol la cap. Nu era amenințat. Erau mii de oameni ce nu făceau nimic decât să privească scena din fața ochiilor săi. Mii de amintirii se derulau prin mintea dezordonata a lui Taehyung ce încă își forța pleoapele să nu cedeze.
Pentru el știa. Știa că dacă va dormi nimic nu va mai fi la fel. Viața brunetului i se putea termină doar printr-o fracțiune de secundă. Pistolul din mâna sa putând lua viața acelui tip.
În fața sa, Jungkook avea un pistol la cap de la un om îmbrăcat într-o uniformă albastră. Ce ținea și el o armă albă la tâmpla lui. Sirenele se auzeau împrejurul casei, și câțiva oamenii, jos...?
Iar Taehyung.... Era închis aici. În camera lor. Vrând să tipe cât îi vor plămânii de tare. Vrând să fie lângă al sau Jungkook. Să nu se întâmple nimic. Și să nu cunoască sub nicio formă silueta din fata brunetului. Un chip cunoscut, ce se pare că își riscă viața pentru el.
__________
Necorectat. Sper ca v-am lăsat în suspans! >:[ Să speram ca voi reveni cu un nou capitol cât mai curând:>....
O scenă mai lacrimogena cu Taehyung( ⚈̥̥̥̥̥́⌢⚈̥̥̥̥̥̀) Nu uitați să votați! ₍⸍⸌̣ʷ̣̫⸍̣⸌₎
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
