𝐁𝐨𝐫𝐧 𝐢𝐧 𝐛𝐥𝐨𝐨𝐝 𝐦𝐚𝐟𝐢𝐚~𝐭𝐚𝐞𝐤𝐨𝐨𝐤

20

Dupa mica discutie a celor doi, Jungkook s-a apucat din nou sa stea pe calculator si din nou ne dandu-i atentie lui Taehyung. Ce a inceput incet sa si plimbe cu grija degetele in parul brunetului sub o forma de relaxare ca dupa putin timp punandu si usor capul pe umarul sau inchizandu si ochii.

Pov Jungkook.

Il simpt cum se pune intr o pozitie mai confortabila, respiratia sa fiind foarte regulata.

   ,, Oare a adormit? " imi spun in cand,mutandu-mi o mana pe talia sa, luand definitiv mainile de pe calculator incolocindu mi le pe trupul mic si firav al celui din bratele mele vrand sa ma ridic.

Dar aud un mic chiocot imi acopera urechile.

   ,, —Ce faci? "Spune, în timp ce si ridică capul uitându-se la mine cu un mic zâmbet de amuzant ce l avea pe față. Eu uitându-mă la el.

Vom deriva acum de la un subiect la altul. Dar Jungkook chiar se simțea norocos ca îl are pe Taehyung. Deși daca vom vedea în mai multe circumstanțe această problema care aparea peste tot in lume, si legata de dispariția lui Taehyung, era, mai bine spus, o povară care Jungkook este si o va risca pentru Taehyung. Pentru al avea aproape  trup si suflet. Pentru ca Jungkook, lua in serios, si incerca sa ia in calcul toate avantajele si dezavantajele.

Primul avantaj, era logic si clar pentru oricine, Taehyung. Iar al doilea avantaj, apropierea discretă spre San-min. Un om fără cruzime care a omorât mulți oamenii la viața sa, unii foarte importanți pentru Jungkook. Iar dacă se gândea mai mult, ar putea să-i faca rău oricând lui Taehyung. Motivul dezavantajoas ce-i curge prin vene brunrtului.

Să-și omoare propia iubire pentru recuregere/răzbunare.

Iar in acest timp, Jungkook tot ceea ce facea era sa se uite la ființa angelică ce o deținea. Chipul său schimbându-se într-unul iritand.

   ,, —Kookie.. Ce e? "
Întreabă Taehyung pe un ton mic, in șoaptă. Mult prea jenant acest moment.

Iar un lucru pe care nu-l intelegea la brunet. Era aceasta schimbare de comportament. Nu putea spune ca era deseori întâlnită, dar ce il speria pe Taehyung, era sa nu ajungă din ce în ce mai frecvent.

Nu i-a răspuns, iar Taehyung in acel moment era îngrozit. Punându-și mii de întrebări stupide.
,,Oare chiar sa supărat ca am venit aici? "
"L-a deranjat cand i-am umblat in calculator"
Iar lista continuă.

Si aceea liniștite, aceea ce făcea tot mai nepotrivit. Iar linsitea/tăcerea pe care o facea Jungkook era și mai nepotrivită.

A tresarit când un suspins s-a auzit. Ca un ecou ce inconjura camera in mii de cioburi.

   ,, —Taehyung"
Începe JungKook sa rupa linistea. Taehyung vrând sa intre in pământ. Acest aer asa de familiar lui.Aceasta situație il aducea in trecut. Cand a venit prima dată in acest conac. Inchis in aceea camera. Si... Tot daca Jungkook a spus ceva, liniștea tot era pătrunzătoare/inconfortabilă.

Uneori. As vrea sa stiu la ce gandesti Jeon Jungkook.

Acesta simplitate de a schimba radical relația sau mai bine spus atmosfera era o provocare pentru cei doi.În trecut, Jungkook nu a fost niciodată mulțumit de el însuși, iar stima de sine era mereu pe minus.

Iar pentru ca nimeni dintre ei nu avea curajul de a zice ceva. Jungkook fiind prins print-o ață din trecut. Iar Taehyung care își regreta faptele făcute. Un ciocănit a întrerupt liniștea. Amândoi tresărind mutându-și capurile în direcția ușii.

Jungkook l a lăsat încet pe argintiu jos. (Fac o mică paranteză aici. Jungkook în tot acest timp îl ținea pe Taehyung în brațe. Iar dacă nu v-ați dat seama, Jungkook si relațiile nu prea se descurcă) Imediat ce Taehyung a atins podeaua brunetul și-a pus mâna pe talia sa rostind un 'Intra'.

Pe ușa apăruse o femeie de serviciu care părea destul de agitată.

   ,, —Domnule Jeon... au-Au venit! "