„Dragoste vinovată sau iubire greșită"🩵

Capitolul 7

-Nu cere prea multe, doar așteaptă în liniște, sau te prind și te arunc în mare , se răsti Ken către Fang înainte de a închide ușa cu voce tare și de a o încuia și de afară.

Fang se ridică și scutură mânerul ușii și își dădu seama că era încuiat.

-Frate Ken, eliberează-mă!!! FRATE KEN!!!

Fang a strigat ca Ken să se elibereze. Dar lui Ken nu-i păsa. Se apropie de căpitanul care controla barca lăsându-l pe Fang în pace.

După ce a țipat o vreme, a început să obosească. Fang s-a dus apoi să se așeze pe pat când a știut că Ken cu siguranță nu va deschide ușa. Fang a respirat și a oftat greu în timp ce se gândea la ce avea să facă mama lui acum. Se va îndoi cineva de unde se află? Îl vor căuta? Mama lui își va face griji pentru fiul ei adevărat acum? Fang se gândi la telefonul său mobil. apoi l-a căutat în grabă în buzunarul pantalonilor, dar nu l-a găsit.

Fang s-a uitat pe pat, sperând că l-a scăpat, dar nu l-a găsit la fel de bine, făcându-l pe Fang să stea în pat cu mâinile strânse de frunte. Pentru că nu-și amintea unde și-a lăsat telefonul. Se întreba ce va face Ken în continuare? si ce ar trebui sa faca.

Trecuse o perioadă considerabilă de timp când sunetul deschiderii ușii îl tresări pe Fang. Nu știe cât timp a trecut. Ken deschise ușa și rămase nemișcat, privindu-l pe Fang. Apoi s-a apropiat și l-a prins de brațul lui Fang pentru a se ridica și a-l urma afară

-Doare!! Lasă-mă! strigă Fang.

Dar lui Ken nu-i păsa. L-a târât pe Fang afară. Fang s-a uitat în jur și și-a dat seama că barca este acum parcată.

— Coboară, sună vocea profundă a lui Ken. făcându-l pe Fang să pară năucit

— Jos unde? întrebă imediat Fang.

Lumina de la barcă a strălucit direct pe plajă, dar barca nu a andocat. Pur și simplu plutea, puțin departe de țărm.

Ken îl împinse în jos. Acest lucru l-a șocat pe Fang pentru că nu știa să înoate. Dar când cade în apă, corpul lui atinge imediat pământul. Fang și-a dat seama imediat că apa era până la genunchi.

-Tuse... Tuse...

Tuși Fang din cauza sufocării cu apă din cauza aruncării lui Ken. Ken și-a ridicat un zâmbet adânc din colțurile gurii înainte de a se întoarce să  vorbească cu șoferul bărcii și apoi se coboară încet în apă, urmat de...

Mămică!!!

-Ah!

Fang a strigat șocat când Ken a coborât brusc și l-a apucat de guler și l-a târât spre țărm. Fang nu s-a așezat și și-a pierdut echilibrul din cauza faptului că a trebuit să meargă în apă, făcându-l să se sufoce cu apa de mare de multe ori, până când îl dor ochii și urechile.

-Ai fost lovit? De aceea picioarele tale sunt atât de slabe , a spus Ken făcându-l pe Fang să se reziste.

Lovitură!

- Oameni cu gura plină de gunoi, de ce îmi vorbești așa?

Fang, care se ridicase deja, lovi cu piciorul în picioarele lui Ken. Dar nu este foarte puternic. Pentru că Fang era aproape epuizat.

— Îndrăznești să mă lovești cu piciorul?

Ken a ridicat o mână, făcându-l pe Fang să închidă repede ochii pentru că a crezut că va fi pălmuit de Ken. Dar Ken îl ținu de mână înainte de a-i lăsa mâna să-l tragă din nou. Fang s-a împiedicat până la țărm.