„Dragoste vinovată sau iubire greșită"🩵

Capitolul 32 Finalul

Fang a înghețat puțin când a auzit asta. Expresia lui arăta că era puțin îngrijorat pentru Ken.

-Așa că s-a dus să se culce din nou la stațiune, părea și el destul de bolnav, a spus One. Fang respiră adânc.

-Oh, a răspuns simplu Fang. Apoi s-a dus să înființeze magazinul. După un timp, Cha și-a adus mama și sora la magazin. Fang s-a uitat și nu l-a găsit pe Ken.

-Te ajut și pe tine să vinzi gustările, a spus tânăra zâmbind. Proud a adus apoi un scaun pentru ca mama lui Cha să stea și să se odihnească. Atât Cha, cât și Cheese au venit, de asemenea, să ajute la vânzare.

-Nu ești inconfortabil că mama lui Cha și sora lui mai mici ajută la vânzarea așa, dacă ai probleme, spune-mi, Fang. Proud i-a vorbit lui Fang cu un sentiment profund de vinovăție pentru că îi era teamă că Fang ar fi nemulțumit. Fang zâmbi ușor.

-Este în regulă, e bine. Cineva să mă ajute să-l vând, ca să pot să stau și să număr banii, a glumit Fang. Proud apoi a zâmbit înapoi, Fang s-a uitat din nou în jur după Ken, dar nu a vrut să-l întrebe pe Cha despre unde se află Ken. Fang se uită la Cha, care îl ajuta pe Proud să ridice totul așa cum i-a spus Proud, cu un sentiment profund de invidie. Dar era fericit și pentru prietenii săi. Fang a lăsat pe alții să vândă gustări în timp ce el se ducea să se ocupe de lucrurile din spatele magazinului.

Sună... Sună... Sună

Telefonul mobil al lui Cha a sunat. A apăsat să răspundă la apel.

— Ce e, Ken? Vocea lui Cha a răspuns apelului, făcându-l pe Fang să se oprească puțin. Dar nu a arătat niciun semn care să spună că este curios. Deși în inima lui, era interesat de conversația dintre Ken și Cha.

-Ei bine, sunt la magazinul lui Proud și Fang... Cred că ar trebui să dormi. De ce ești aici? Vocea lui Cha făcu gura lui Fang să tremure ușor.

-Ken, ești într-o stare foarte proastă, știi asta? ... Nu va fugi de tine nicăieri. Trebuie să dormi și să te odihnești cel puțin pentru o noapte. Crede-mă... Cha a încercat să-și convingă prietenul. Dar Fang nu știa ce i-a răspuns Ken lui Cha. Pentru că Cha a închis imediat după ce a vorbit puțin.

— Prietenul tău a sunat? întreabă Proud. Fang se ridică și ascultă în liniște.


-Hm, este destul de bolnav, dar și încăpățânat. Vine aici, se plânse Cha. Dar nu a spus nimic care să-l facă pe prietenul său inconfortabil. După un timp, Fang a fost nevoit să se încrunte când l-a văzut pe Ken stând pe spatele unei motociclete parcate la colțul drumului. După ce l-a plătit pe șofer, Ken a intrat în magazinul lui Fang cu o față palidă. Mâna lui era încă înfășurată în bandaje. Ken se uită la Fang cu ochi rugători. Fang a evitat imediat privirea lui Ken.


-Ken, de ce ai venit? Ți-am spus să te întinzi și să te odihnești, l-a certat imediat Cha când și-a văzut prietenul apropiindu-se de el.


-Sunt bine, sunt doar un pic... Nu a putut termina înainte de a tuși, Fang și-a mușcat buza până când l-a durut să-și amintească să nu se uite la Ken.

-Ți-am spus Ken să te odihnești o vreme. Vremea este rece, cu picături de rouă care cad, nu ar trebui să fii aici afară, a avertizat mama lui Cha, îngrijorată.

-Nu-i nimic, mamă, tușesc puțin, a răspuns Ken, făcându-l pe Fang să fie îngrijorat în inima lui cu privire la sănătatea lui Ken. Ken s-a lăudat că era bine, deși fața lui era palid ca hârtia.

— Mă duc să mă așez la unul dintre restaurante, îi spuse Ken lui Cha, dar ochii lui erau ațintiți pe Fang. Ken nu voia ca Fang să creadă că s-a săturat să meargă după el să se împace. Chiar dacă ar fi fost grav bolnav la un pas de moarte, ar veni să se împace cu Fang.

-Oh, nu mânca nimic rece, a insistat Cha, Ken dădu din cap. Încă se uita la Fang tot timpul. Dar Fang nu se întoarse deloc să întâlnească ochii lui Ken. În ciuda faptului că știa că Ken se uita la el. Până când Ken se duse la unul dintre magazinele, Fang aruncă o privire în spatele lui.

— A mâncat încă mâncare și a luat medicamente, Cha? a întrebat mama lui Cha.

-Nu știu, mamă. Dar nu cred că a mâncat încă ceva este prea încăpățânat, a răspuns Cha și s-a întors să-l ajute pe Proud să continue să vândă dulciuri. A trecut ceva timp. Proud s-a dus apoi la Fang, care a luat lista cu lucruri de cumpărat.

— Uh... Fang, spuse Proud cu ezitare. L-a făcut pe Fang să știe că Proud avea ceva de spus.

-Ce? răspunse Fang.

-Ei bine, după ce magazinul este închis, Cha vrea să mă ia pe mine, pe mama și pe Cheese  să mâncăm înainte de a merge acasă, a spus Proud.

— Du-te cu el, spuse imediat Fang, întrerupându-l pe Proud care încă nu terminase de vorbit.


-Nu, adică... nu vreau să te las să mănânci singur. Așa că m-am oferit să cumpăr vesela și să mănânc la noi acasă. Dacă nu te superi, a spus din nou Proud. Fang era încă puțin tăcut.

-Nu trebuie să-ți faci griji pentru mine, Proud. Pot să mănânc singur, a spus Fang zâmbind. Nu era deloc supărat pe prietenul său.

-Dar... Proud nu voia ca Fang să simtă că îl lasă afară odată ce s-a împăcat cu Cha.

-Sunt foarte bine. Cred că mama lui P'Cha ar dori să vorbească și despre tine și despre fiul lui. Să stau cu tine ar putea fi și puțin ciudat, a spus Fang din sentimentele lui  adevărate.

— N-am știut niciodată că ești un ticălos, Fang, spuse Proud mormăind pentru că nu voia ca prietenul său îl înțeleagă greșit. Fang zâmbi puțin.


-Știu, nu sunt supărat, chiar nu sunt supărat pe tine. Mă bucur pentru tine în schimb că ești fericit. Ar trebui să mergi cu ei, și-a reafirmat Fang ideea de a-și dori ca prietenul său să petreacă timp cu iubitul și familia lui.

-Atunci poți să iei mașina înapoi mai întâi. După ce mănânc, îl voi pune pe Cha să mă trimită acasă. Dar nu va fi foarte târziu. Te poți descurca singur până atunci, nu? Proud era încă îngrijorat pentru prietenul său.

-Pot să rămân, a răspuns Fang pentru a-și liniști prietenul.

— Bine, atunci lasă-mă să-i spun mai întâi despre schimbarea planului, spuse Proud când Fang dădu din cap în semn de acord. Apoi s-a apropiat și i-a spus lui Cha. Fang a continuat să noteze lista de articole până când toate dulciurile s-au epuizat. Ken a intrat să ajute să împacheteze lucrurile. Fang nu spuse nimic pentru că nu voia să fie nepoliticos în fața mamei lui Cha. Cha și-a condus mama și sora să meargă la un restaurant nu prea departe, a comanda mâncare. Apoi s-a întors să-i ajute pe Proud și pe Fang să împacheteze primii.


-Ai nevoie de ajutor? întreabă Ken răgușit, în timp ce încerca să ridice masa pliabilă pe care Fang era pe cale să o pună deoparte. În tot acest timp, când a stat așteptând la magazinul lui One, Ken s-a uitat la Fang și a continuat să se întrebe cât de prost a fost să-și ignore propria inimă și să-l rănească pe Fang. El a continuat să se agațe de ego-ul său, prins în mândria lui fără sens de a  provoca atât de multă durere cuiva apropiat. S-a tot gândit la felul în care îl atacase pe Fang și îl rănise violent. Nu doar vătămarea fizică, dar Ken și-a dat seama că chinul emoțional pe care i l-a provocat este mult mai necruțător. Ken știa că faptul că-l urmărea pe Fang așa nu poate fi suficient pentru a compensa ceea ce făcuse rău înainte. Dar a crezut că era mai bine să încerce decât să nu facă nimic și să-l lase pe Fang să plece.


-Nu! spuse Fang cu asprime, făcându-i pe Ken, Cha și Proud să se oprească puțin.

-Uită-te la corpul tău. Stai pe loc. Nu trebuie să te arăți și să ajuți alți oameni, a replicat Fang. Ken a tăcut pentru o clipă, înainte de a zâmbi slab.


— Îți faci griji pentru mine? întreabă Ken, putea simți un pic de îngrijorare în vocea lui Fang care țipa la el. Fang îşi strânse imediat buzele.

-Cui îi pasă de tine? Doar că nu vreau să moară nimeni aici, pentru că este locul meu de trai, a spus Fang. Dar nu l-a făcut pe Ken să se simtă descurajat, nici măcar un pic. Pentru că vocea și ochii lui Fang îi spuneau altceva, ceea ce l-a făcut încrezător că Fang încă își face griji pentru el.


-Nu pot muri încă. Pentru că încă nu am reușit să mă împac cu Fang, a spus Ken cu voce joasă înainte de a smulge masa de la Fang pentru a o ridica și a o pune deoparte. Fang se uită la Ken și își mușcă buza cu furie. Apoi Ken se întoarce să ajute să colecteze alte lucruri în magazin până când se termină în timp ce tușește periodic. Nasul îi era roșu de frig.

— Chiar nu vei lua cina cu mine? Proud l-a rugat din nou pe Fang când mergea să-și trimită prietenul la mașină.

-Nu, du-te, am cumpărat deja o cutie de prânz, nu-ți face griji pentru mine, i-a spus Fang prietenului său zâmbind. Proud avea încă o expresie tulburată pe chip. Dar Fang a insistat că poate merge singur acasă. Când Fang și-a confirmat cuvintele, Proud a trebuit să fie de acord cu prietenul său.

-Lucrurile din spatele mașinii, nu trebuie să le cărați. Mă voi întoarce și o voi duce în casă bine? I-a amintit Proud prietenului său. Fang dădu din cap înainte de a conduce singur acasă? după ce a ajuns la casa lui, de îndată ce Fang a intrat în bucătărie, a auzit zgomotul unei motociclete care se oprește în fața casei sale. Așa că s-a dus și s-a uitat afară de la fereastră înainte de a-și încrunta sprâncenele când a văzut că Ken a fost cel care a coborât din moto-taxi și a rămas singur în fața casei.

-Nu te-ai dus la cina cu Cha și Proud? Fang mormăi încet singur pentru că credea că Ken avea de gând să mănânce cu Cha. Fang încercă să nu-i pese. A intrat în bucătărie să mănânce orezul pe care îl cumpărase. Dar simțea că nu prea are poftă de mâncare. Fang și-a dat seama că inima lui era obsedată de persoana care stătea singură în fața casei a cărei condiție fizică nu era foarte bună. Fang ezită o clipă, apoi se ridică și ieși din casă. Ken stătea singur în frig, se întoarse să privească când auzi pe cineva mergând spre poartă. Ken nu a mers cu Cha pentru că era îngrijorat că Fang trebuie să se întoarcă singur acasă. Așa că a vrut să fie acolo pentru el. Chiar dacă nu putea să stea decât în afara gardului.

-Fang, de ce ai ieșit? E frig, a spus Ken. Fang se uită la Ken cu ochii confuzi.


-Spune asta chiar tu. Pentru ce naiba stai aici? De ce nu mergi cu prietenul tău? întreabă Fang înapoi drept.

-Nu vreau ca Fang să fie singur acasă, a răspuns Ken, făcându-l pe Fang să tacă puțin.

Tuse!! Tuse!! Tuse!!

Ken tuși din nou fără oprire. Fang nu știe de ce, dar când a auzit vocea lui Ken, a simțit o durere surdă în piept.

-Cred că ar trebui să te întorci și să te odihnești. Nu suport să te torturezi așa. Nu vreau ca cineva să mă învinovățească pentru că te-am făcut să fii bolnav, a spus Fang cu voce joasă. Era extrem de obosit pentru că nu știe ce ar trebui să facă cu propria inimă.


-Fang nu este motivul pentru care sunt așa. Nu te învinovăți pe tine însuți. Eu sunt cel care a făcut ca totul să ajungă atât de rău. Dacă nu aș fi atât de prost să-mi ignor inima și să-ți rănesc sentimentele, am fi bine, nu am sta așa cu un zid între noi. Știu că ceea ce am făcut este greu de iertat. Dar sper că într-o zi Fang va fi capabil să mă ierte, a spus Ken, privindu-l cu o tristețe profundă în ochii. Se pocăiește de tot ce a făcut în trecut și a vrut ca Fang îi vadă sinceritatea.


-Și dacă spun că te iert, vei fi mulțumit? Atunci poți ieși din viața mea? întreabă Fang după un moment de tăcere. Voia să știe dacă Ken își dorea iertarea singur sau ceva mai mult decât atât.


-Voi fi foarte fericit și uşurat dacă Fang mă va iartă. Dar vreau ca Fang să mă ierte din adevăratele lui sentimente. Nu doar să spună asta pentru a mă da afară din viața ta, a spus Ken. Fang era puțin tăcut.

Tuse... Tuse!!!

Ken tuși continuu din cauza gâtului uscat.

-Ești absolut nebun. Cine este nebunul ăsta să stea aici în această stare? Te voi lăsa să stai în casă și să te odihnești. Dar dacă vine prietenul tău, trebuie să te întorci imediat, ai înțeles? Spuse Fang nerăbdător pentru că până și lui îi era frig, deși nu era rău. Cât despre Ken, fiind deja bolnav, trebuie să se simtă mai rău. Ken zâmbi instantaneu de bucurie când Fang i-a permis să intre în casă.

— Da, răspunse Ken în grabă, iar Fang deschise poarta pentru ca Ken să intre și îl conduse repede în casă. Fang nu s-a înțeles pe el însuși de ce l-a lăsat pe Ken să intre atât de ușor în casa lui, deși anterior, era ferm împotriva lui Ken să intre în casa lui. După ce a intrat în sufragerie, Fang a arătat spre canapea.

— Poți să te așezi sau să te întinzi și să-ți aștepți prietenul, după cum vrei, spuse Fang încet. Dar își simțea inima bătând ca o tobă atât de tare încât nu se putea opri.

-Unde te duci? întreabă Ken.

-O să mănânc, a răspuns Fang, înainte de a realiza că nu știa dacă Ken a mâncat și și-a luat încă medicamentele.

-Oh, atunci nu te voi deranja prea mult. Mă voi întinde aici o vreme, a spus Ken. Fang dădu din cap, înainte de a dispărea în bucătărie prefăcându-se că nu-i pasă de nimic altceva. Când Fang a intrat în bucătărie, Ken s-a prăbușit imediat pe canapea simțindu-se ca și cum toată energia i s-ar fi epuizat când febra a început să se instaleze. Capul a început să-l doară pentru că stătea mai devreme în rouă.

-De ce trebuie să fie acum? Ken s-a blestemat în inima lui pentru că voia să folosească acest timp pentru a-și ajusta înțelegerea cu Fang cât mai mult posibil. Dar nu avea energie să facă nimic. Când se gândea că a intrat în casa lui Fang, o parte din asta a fost pentru că nu se simțea bine.

Fang mergea înainte și înapoi în bucătărie neștiind ce să facă mai întâi. În ciuda faptului că i-a spus lui Ken că avea de gând să mănânce, dar nu putea mânca nimic. Inima lui era încă îngrijorată de persoana care dormea în sufrageria lui. Fang se uită la castronul de congee pe care îl cumpărase pentru a o mânca, înainte de a se hotărî să o încălzească pentru Ken. Apoi a ieșit să-l găsească pe Ken în sufragerie. Fang și-a mușcat puțin buza când l-a văzut pe Ken întins cu ochii închiși pe canapea, cu brațele încrucișate peste frunte. Buzele lui erau roșii, cu o privire palidă pe față. Fang a știut imediat că Ken nu respira bine după ce i-a ascultat sunetele respiratorii de ceva timp.

Zgomot!!!

Sunetul lui Fang așezând bolul cu terci pe masa de sticlă a sunat, făcându-l pe Ken să tresară ușor. Se întoarse imediat să se uite la Fang și se ridică, văzându-l pe Fang stând pe o altă canapea. Ken s-a uitat la castronul de terci și a simțit că inima lui ofilită revine puțin la viață.

-Mânca-l și ia acest medicament, a spus Fang, întinzându-i cu paracetamol și medicamente antihistaminice.

-Mulțumesc, a răspuns Ken, fără a nega bunăvoința lui Fang. Pentru că nu știa când va fi Fang dispus să facă din nou așa ceva pentru el.