„Dragoste vinovată sau iubire greșită"🩵

Capitolul 23

Ziua următoare...

A fost ultima zi a lui Fang cu Ken.

Aseară, cei doi s-au îmbrățișat până au adormit și s-au trezit împreună. Ken a comandat micul dejun până în camera lor și s-a așezat și a mâncat cu Fang în liniște. Cei doi nu și-au spus nimic unul altuia. Ken s-a uitat la fața lui Fang din când în când pentru că va fi ultima zi în care Fang va fi cu el. Ken se simțea ciudat de inconfortabil în piept, dar încerca să nu se gândească la nimic.

-Unde vrei sa călătorești? Întreabă Ken, făcându-l pe Fang să ridice privirea la el surprins.

— Nicăieri, răspunse Fang așa cum era de așteptat. Pentru că Fang dorea să stea în cameră și să-și petreacă ultima zi cu el în privat. După ce a primit răspunsul lui Fang, Ken a tăcut în timp ce a mâncat masa completă. Fang a venit să se ridice și să-l aștepte pe Ken care s-a dus la baie. Ken a ieșit și și-a ridicat ușor sprâncenele.

-Ce faci aici? Întreabă Ken cu o voce calmă.

— Ai vrea să te uiți la un film cu mine? întrebă Fang. Ken se uită la el înainte de a da din cap. Apoi cei doi au mers împreună în sufragerie pentru a viziona filme pe canalele locale. Ken s-a așezat pe canapea cu Fang așezat lângă el. Cei doi au stat o vreme la un film. Fang îl ținu de braț pe Ken și își înclină capul pe umărul lui puternic. Ken se întoarse ușor spre Fang, dar nu spuse nimic. Fang a vrut să absoarbă aura lui Ken și să-și amintească acel sentiment cât mai mult posibil. Chiar dacă se simțea somnoros din cauza epuizării, dar Fang se forța să nu doarmă. Ken se aplecă și el să se uite la Fang din când în când.

-Te simti somnoros? Întreabă Ken cu voce joasă.

— Nu, răspunse și Fang cu voce joasă.

-Nu-i nimic? Căscai de ceva vreme. Ochii tai sunt roșii. Daca ti-e somn, atunci du-te sa dormi puțin, a spus Ken pe un ton ușor aspru.

-Nu vreau să dorm, a răspuns Fang pentru că nu voia să-și piardă ultima zi dormind. Voia să profite la maximum de timpul său cu Ken. De aceea s-a forțat să rămână treaz.

— Ești cu adevărat încăpățânat, mormăi Ken, fără să fie serios, înainte de a-l face pe Fang să-și pună capul în poală pe canapea. Fang se uită la Ken confuz.

— Dormi, te trezesc la prânz, spuse Ken. Fang își strânse buzele gânditor.

— Dar vei obosi, spuse Fang încet.

-Dacă aș fi obosit, te aș lăsa să dormi? Să nu ne mai gândim la alte lucruri. Du-te la culcare. Dacă obosesc, mă voi muta singur, a spus Ken cu o voce normală, fără nici un sentiment de iritare. Fang, prin urmare, a fost de acord să-și întindă capul în poala lui Ken.

Ken a luat o pernă plată pentru a sprijini capul lui Fang, astfel încât să nu aibă dureri de gât. Fang și-a întors fața spre stomacul lui Ken și a închis ochii.

Curând a adormit. Ken s-a uitat la silueta mică care stătea în poala s-a cu ochii confuzi. Degetele lungi se întinseră ușor pe obrajii lui limpezi.

Pe de o parte, a vrut să găsească o modalitate de a-l împiedica să plece. Dar apoi și-a amintit că între el și Fang nu era nimic mai mult decât o relație debitor-creditor, în timp ce a uitat să se gândească la acțiunile sale care erau mult dincolo de statutul de debitor-creditor.