Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 4

Sunt in sala de mese ,așteptând să imi fie servită cina.Clara este langa mine .
- Ați văzut noii noștrii vecini?Spune mama.
- Da, am văzut doar doi,o fetiță de vreo 7-8 ani și un bărbat ce nu pare că are mai mult de 40 de ani.Cel mai probabil bărbatul este tatăl fetiței,dar unde îi este mama? Spune tatăl meu.
-Probabil nu are ,sau a murit. Spune Clara tristă.Ea este cea mai sufletistă,iubitoare și sensibilă din familie ,o înțeleg de ce este așa,a trait într-un orfelinat înainte sa venim noi la ea.
-Poate. Spune Hunter,fratele meu .
-Dar tu, Damien,ce spui? Mă întreabă mama.
-Fetita este aleasa mea .
Toți se uită uimiți și șocați la mine .Nu le vine să creadă ca am stat 169 de ani sa o caut iar ea nici nu se nascuse.
-Nu se poate. Spune tata fără cuvinte.
-Ba da, acum 8 ani ,la miezul nopții, am simțit că aleasa mea este tristă. Nu știu de ce sau cum dar tot atunci am început să amețesc.
-Ma voi duce mâine să vorbesc cu ei , și le voi duce și o prăjitură. Spune Clara.
-Voi venii și eu.
-Bine,ne vedem mâine la 13:30 in fața castelului,Damien.
-Bine.
In timpul în care am vorbit, ne-a fost adusă cina.Ceva specific vampirilor.

A doua zi ,ora 13:30

Tocmai ce am ieșit din bucatărie ,Clara ține în mână prăjitura proaspăt scoasă din cuptor.
-Clara ,ai grija de Damien,sa nu facă vreo prostie sau sa de-a de bănuit ceva.
-Bine, tată.
Am ieșit pe poarta castelului.
Fetița este in curte ,se joacă. Când ne vede ,ne spune:
-Ma duc să-l chem pe tati.
Are o voce de înger.
După ce au trecut maxim 40 de secunde, fetița iese de mana cu tatăl ei din casă.
-Buna ziua ,sper că nu deranjăm.
Spune Clara .
-Desigur că nu deranjați,va rog să intrați. Spune aceasta în timp ce deschide acesta poarta.
-Am venit să va aducem o prăjitură de bun-venit. Spune Clara in timp ce înaintăm spre curtea din spate.
-Mulțumim dar nu era necesar. Spune bărbatul.
-A fost placerea noastră să va o aducem.
-Tati ,poți să mă iei in blațe?Spune fetița care astăzi este cu parul împletit și o rochiță roz bombon.
-Hopa sus , prințesă. Spune tatăl acesteia, când o ridică de pe sol.
Când însfârșit este în brațele tatălui ,se uită la mine.Atat mi-a trebuit.
-Ce frumoasa ești. Spun eu în șoaptă.
-Mulțumesc nenea vecin. Îmi răspunde aceasta.
-Imi poți spune Damien.
-Mulțumesc Damien.Eu sunt Eva.
-Ce nume frumos ai.
-Mulțumesc,și tu ai un nume foalte flumos.
-Are nișe ochi rari. Îi spun tatălui ei.
-Da, cel stâng e de la mine ,iar cel drept de la mama sa.
-Oale mami e bine? Intreabă aceasta.
-Da iubito,e bine acolo,și cum ți-am mai spus ,te vede și te iubește foarte mult.
-Pot sa melg să mă joc? Spune aceasta.
-Du-te prințesă. Îi reproșează tatăl.
După ce dispare din raza noastră vizuala reluăm convenția.
-Dupa cum a zis și ea, se numește Eva ,iar eu sunt Remus,tatăl său.
-Eu sunt Clara,iar el este fratele meu, Damien.
-Credeam că sunteți un cuplu. Spune acesta cu zâmbetul până la urechi.
-Nuu! Spunem amândoi la unison și începem să râdem.
După ce am terminat de ras ,am avut curajul să-l întreb:
- Scuzați-mă că va întreb ,dar unde este mama fetei? Întreb curios.
-Nu e nici o problemă. Mama Evei a murit la naștere,acum 8 ani,undeva pe la miezul nopții.
Rămân uimit.Deci ea era tristă atunci ,de aceea nu mă simțeam bine.
-Imi pare rau sa aud asta . Eva știe? In fiecare zi o vad cum încearcă să prindă fluturași și este fericită. Întreabă Clara.
- I-am spus că mama ei este un înger ,la fel ca fluturașii. Mereu i-am spus că nu are rost sa fie tristă din această cauză. Mama sa o vede și se pot întâlni în vise.
-Ce frumos. Spune Clara cu lacrimi in ochi.
-De ce plângeți? O întrebă tatăl nedumerit.
- Eu am fost adoptată de familia lui .
-Va rog sa o scuzați,așa este ea ,mai sufletistă.
Dintr-o dată,aud un plânset. Era Eva.Ma ridic repede și fug spre curtea din spate ,tatăl ei fiind pe urmele mele.Aceasta stătea în genunchi pe iarbă.
-Ce ai pățit prințesă? O întrebă tatăl ei îngrijorat.
-Am căzut și m-am julit la piciol.
Spune aceasta cu lacrimi in ochi.
-Vrei sa pupe tati și să pună un plasture roz?
-Daa! Spune aceasta când se ridică pentru a o lua tatăl ei în brațe.
-Cred că noi ar trebui sa plecam. Spune Clara .
-Multumim pentru vizită. Ne mai vedem! Striga tatăl.
- Pa ,pa Damien și domnișoala.
-Ma numesc Clara ,pui.
-Pa,pa Clala. Spune fetița facandu ne cu mâna.
-Pa,pa frumoaso! Strig eu și Clara la unison.

"Scuzați eventualele greșeli"