Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 16

Eva

Încerc să nu îmi închid ochii , însă în fața mea apare o silueta.

-Buna, micuță Eva. zice silueta cu un zâmbet demonic pe buze.

Restul feței nu o pot vedea ,este îmbrăcat într-o pelerină ce acoperă tot corpul masiv .

-C-cine e-esti? zic eu strângându-mi picioarele la piept si închizându-mi ochii înlăcrimați,crezand ca voi scăpa de acest coșmar.

-Sunt coșmarul tau,Eva! Trebuie să îl răsplătesc cumva pe Damien dupa ceea ce a făcut cu sora și nepotul meu.

El este fratele femeii ce a fost omorâtă de Damien.

-De ce eu?

-Pentru că dacă tu ai murii,el va fi distrus în cel mai mare sens al cuvântului.

-Nu vreau să mor! zic ridicându-ma în picioare și încercând sa alerg înapoi spre castel.

Fie ca voi fii omorâtă de creatura aia sau de vârcolac,tot asa de dureros va fii.

Îl vad pe Damien cum se îndreaptă spre mine, însă simt o durere inexplicabilă la gleznă.

Vârcolacul ala blestemat tocmai m-a muscat de picior.

-Eva! spune Damien repezindu-se la mine , însă varcolaculyala nenorocit mă târăște după el.

Sunt târâtă prin spini,noroi și copaci .

Deja nu îmi mai simt piciorul.

Din cauza durerii, în mai putin de 10 minute, leșin.

***

Mă trezesc cu o groaznică durere de cap,de picior iar oasele simt ca mi se desprind de pe carne.

Analizez puțin încăperea în care mă aflu și constat că sunt într-o camera de tortură.

La dracu!

Pe ușă intră nenorocitul ce tocmai mi-a distrus corpul.

-Vai! Ce nepoliticos sunt ! Am uitat sa mă prezint. Xander, încântat de cunoștință,Eva! zice râzând.

Un bărbat de peste 27 de ani,cu o barbă neagră,la fel ca și părul.
Ochii îi are verzi iar tatuajele de pe brațele descoperite nu îmi dau o părere prea bună.

-Du-te la dracu ,Xander! Eu nu am nici o legătură cu sora si nepotul tău!

-Ba sigur că ai ! Dacă nu erai tu în acea casă,ei acum erau fericiți!

-Te rog! Nu eu am decis să stau acolo.

-Promit că vei avea o moarte dureroasă,scumpo!

-Nu! Te rog!! însă acesta deja a ieșit din încăpere.

Ce fac acum?

M-am săturat sa fiu doar eu victima!
M-am săturat să am corpul plin de cicatrici!
Pur si simplu m-am săturat!

Oare dacă rup frânghiile,pot scăpa?

Merită încercat.

Văd pe o masă din colțul opus mie,un cuțit.

Avand in vedere ca sunt legată de un scaun,ma pot târî până la el.

Cand ajung in dreptul lui, încerc să îl apuc în dinți pentru a-l duce la mâini.