Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 12

Eva

Mă trezesc pe o pajiște frumoasă,cu iarbă de un verde smarald,un râu cristalin peste care trece un mic poduleț iar pe ici-colo sunt sute de flori de câte o culoare diferita.

Dupa ce analizez tot "raiul" acesta , mă ridic în picioare.

Nu trec nici 2 minute si aud în spatele meu o voce atat de cunoscuta care mi-a lipsit enorm.

-Salut, pustoaico!

-T..tata? întreb eu bărbatul ce ține la braț o femeie ce pot spune ca este de o mie de ori mai frumoasă decât Afrodita.

-În persoană! zice acesta venind să ma ia în brațe.

Îi răspund îmbrățișării,iar după un minut în care am stat să plâng în brațele omului ce m-a crescut, femeia ce nu am văzut-o niciodata,ni se alătură.

-Tu cine ești? o întreb printre suspine.

-Sunt mama ta,scumpo. zice acesta afundându-si capul în părul meu.

-Am ajuns in rai?? întreb eu confuza.

-Nu chiar, ești la granița dintre lumea de dincolo și lumea normală.

-Oh nu,nu,nu!
Damien sigur este îngrijorat. spun eu bufnind în plâns.

-Haide cu noi iubito. îmi spune mama luându-mă de mana.

Tocmai ne îndreptăm spre râu.
Când ajungem , îmi spune sa ma uit in el și sa ma gândesc la el.

După aproape 10 , în râu mi se arată o imagine de nedescris.
Damien este lângă un pat de spital, plângând.  Dar imediat ce mă uit mai bine, vad ca pe acel pat sunt eu.

-T.. tocmai a..am murit? zic eu punându-mi mâna la gură de uimire.

-Doctorii asa au spus.
Dar tu de fapt ,te vei întoarce și îl vei iubii asa cum îl iubeam si încă îl iubesc pe tatăl tău. îmi zice mama mângâindu-mi parul.

-Dar nu ma putea transforma in vampir? zic eu punându-mi mâna cealaltă mână la gura deoarece nu trebuia să zic asta.

-Nu-ti face grij,stim ca este vampir. Iar da, noaptea la ora 00:00 ,te va transforma daca nu te reîntorci.

Atât am m-ai auzit deoarece cad într-un abis fără sfârșit.

Imediat ce deschid ochii,o durere groaznica ma face sa gem cu durere numele omului ce stă lângă patul meu și plânge.

-Damien..

Își ridică privirea obosit,uimit și speriat de parca aș putea dispărea , din-nou.

-E..Eva? zice acesta văzând ca îl privesc într-un mod special.

-În carne și oase. zic încercând să ignor durerea de la abdomen.

Acesta vine si îmi dă o îmbrățișare grijulie prin care își arată tot dorul si îngrijorarea ce mi le-a purtat.

Scâncesc atunci când simt iar durerea,doar că puțin mai tare.

-Scuze... zice acesta uitandu-se cu regret și încă ceva ce nu recunosc din privirea lui.
Merg sa chem doctorul.zice înainte să iasă pe ușă ca un fulger.

Nu trec nici 20 de secunde ca se reîntoarce cu doctorul ce se uită uimit la mine.

-Fereasca Dumnezeu. zice făcându-si cruce și facandu-ma sa zâmbesc.