Născută la miezul nopții (Vol. I)

Capitolul 20

Eva

Sunt trezită de mâna lui Damien care îmi mângâie abdomenul.

-Neata,iubito.

-Neata, uriașule.

Ma uit la ceasul de pe noptieră: ora 14:53.

Gem și îmi înfund capul în pernă.

-Ce s-a întâmplat,frumoaso?

-Am dormit prea mult. mă plâng eu.

Nu trec nici 6 secunde căci sunt luată pe sus.Damien mă pune deasupra lui, și îmi prinde fața în mâini aducându-ma la același nivel cu el.

-Poti să dormi si o sută de ani,iubito,nu mă voi sătura niciodată să te privesc dormind. termină propoziția sarutandu-ma în colțul gurii.

Îmi pun mâinile de o parte si de alta a gatului său, pentru a ajunge să mă holbez la fața lui.

Nasul perfect sculptat, împreună cu buzele acelea ce ma tachinează zi de zi,barba ce dă să-i crească,iar piesele de rezistență: ochii aceia verzi,ce mi-au dat lumea peste cap,si parul negru,ca abanosul.

-Damien?

-Da, iubito?

Nu știu cum să formulez întrebarea pentru a suna mai frumos.

-Te-ai gândit vreodată să îți bați joc de mine.. ? întreb lăsându-mi capul în jos, făcând cerculețe pe pieptul lui.

Acesta îmi prinde din-nou fața în palmele sale mari.

-Niciodata să nu te gândești ca eu ți-aș putea face ceva ,Eva. îmi spune acesta pe un ton serios.

-Bine, uriașule.

Îmi îngrop fața iarăși în locul meu preferat, adică: scobitura gatului său.

Îi îmbrățișez gatul,iar el , drept răspuns , îmi îmbrățișează talia.

-Uriașule?

-Da, frumoaso?

Îmi aduc aminte de cineva,ultimul care mi-a mai rămas dupa ce tata a fost omorât:Bruno.

Mă ridic panicată din scorbitura gatului său, și îl întreb îngrijorată:

-Te rog spune-mi că Bruno este bine.

Acesta pufnește amuzat.

-Da iubito,este bine,acum se pare ca are și o prietena:o cățelușa frumoasă ce a fost găsită de Clara pe marginea drumului.

Răsuflu ușurată.

Îmi notez în minte să merg să-i vizitez.

Acesta mă trage înapoi pe pieptul lui.

Mă fâstâcesc puțin pentru a-mi găsii o poziție confortabilă, însă din greșeală ating acea parte a corpului lui Damien,iar ca raspuns:un geamăt gutural.

-Scuze.. .

- Nu-i nimic, iubito.

Când în sfârșit îmi găsesc o poziție extra confortabilă, îi înfășor abdomenul cu picioarele, iar mâinile mi le plasez în jurul pieptului său.

-Ești o maimuțică!

-Mersi de compliment, uriaș bărbos.

-Hei!

Zâmbesc și îmi afund din-nou fața în gâtul său.

Ațipesc puțin deoarece acestea se ridică.

Mormăi nemulțumită la gândul că nu mai suntem pe patul moale și călduț.