Capitolul VI

60 8 0
                                    

Mă dau un pas în spate și zâmbesc când privesc bradul. Doamne, îmi vine să plâng de fericire. Ceș care a venit cu această idee să îi dea Dumnezeu sănătate. În căutarea mea disperată pe pinterest pentru decorarea interiorului am găsit această idee minunată. E întradevăr puțin mai costisitoare dar se merită fiecare bănuț. Bradul meu de anul acesta este foarte diferit de cele clasice. Nu mai există beteală sau perlele albe și diferitele globuri. Acum, bradul meu are multe luminițe calde, fără joc, multe fundițe roșii de diferite dimensiuni și piesa de rezistență. Traandafirii roșii! Am format bughete de câte trei sau i-am lăsat singuri și i-am împrăștiat prin brad. Când mă uit la acest brad arată totul atât de aerisit, de altceva. Mă pun jos și țip din cauza entuziasmului.

Mai stau câteva secunde să admir bradul și mă duc spre șemineu ca să pun câteva lemne. Lemnele ard încet, mocnit și când dau să pun mâna pe mâner mă frig, o căldură deranjantă cuprinzându-mi buricele degetelor. Le duc spre buze și le lipesc de acestea îndepărtându-mă de șemineu. Mă pun însă pe fotoliul din fața acestuia analizând ceea ce a făcut Carlos. Beteala verde dar groasă are rolul de a înlocui crengile bradului, fiind fixate pe șemineu de două portrete dintr-un material greu. Beteala este înconjurată de luminițe galbene iar în spatele acesteia sunt poziționate sfeșnice cu lumânări de diferite dimensiuni. Nu știu cum a reușit fără să-mi găurească șemineul însă a agătat de acesta ghetuțe roșii. În beteală am mai pus eu fundițe ca să mai colorez puțin zona.

Când ies afară totul este o galaxie. Race s-a întrecut pe sine când a făcut exteriorul casei. Brăduții din jurul aleei sunt îmbodobiți fiecare cu luminițele sale. Gardul din jurul verandei care agățată de ea beteală foșie. La partea inferioară a geamurilor sunt agățate tot beteală doar că de această dată este verde iar pe ușă este o coroniță mare tot în aceiași noanță. Partea din față a acoperișului este înconjurată de luminițe de tip țurțuri iar deasupra geamurilor unde se află mansarda se află alte două coronițe. În continuarea ultimei părți a acoperișului se află amplasate luminițe roșii care se termină în spatele casei. Și curtea din spate este decorată, leagănul fiind înconjurat de luminițe, la fel și foișorul. Mă întreb cum își decorează propria casă.

Intru înapoi în casă și încui ușa – de la ultima întâmplare cu Race sunt și mai atentă față de înainte – și mă duc direct în bucătărie. Deschid frigiderul și nu știu ce să mănânc. Din cauza minunatului meu frățior acum chiar o să mă îngraș. Nici nu înțeleg de ce a făcut atât de multă mâncare dar deoarece am plănuit să încerc, subliniez cuvântul încerc, să nu mă îngraș iau o pungă de salată, o conservă de ton și alte ingrediente necesare pentru prepararea salatei și în câteva minute deja stau la masă și îmi înfing furculița în salata verde. Dacă află Amos ce ilegalitate am făcut mă trimite direct în iad, nu în închisoare. După ce a stat o zi să prepare 3-4 feluri de mâncare diferită eu îmi fac salată cu ton. Sigur nu o să-i placă ideea. După ce termin de mâncat mă duc repede și pun cadourile sub brad. Mâine este prima zi de Crăciun și nu știu cine o să vină la mine însă eu am luat și cadouri în plus. Le-am luat mamei și tatei care trebuie să ajungă târziu în seara asta, le-am luat și lui Amos cu Beatrix ceva. Namir și Tate nu aveau cum să lipsească din această ecuație și chiar dacă nu știu dacă o să vină Carlos și Race eu le-am luat ceva și lor. Nu pot să merg pe principul: poate nu o să vină. Ar fi urât din partea mea. Am pus câte un bilețel pe fiecare cadou ca să își găsească micile surprize aduse de Moș Crăciun și mă duc în cameră deja obosită chiar dacă nu am făcut nimic practic azi.

-Crăciun fericit! Mama îmi sare în brațe și eu o strâng tare în timp ce îl privesc pe tata cum zâmbește în direcția noastră.

-Crăciun fericit, Katia! Îi zâmbesc tatei și mă uit la bradul care acum are mai multe cadouri față de cât am lăsat eu aseară. Foarte multe. Ne-am strâns toți acasă și așteptăm să ne așezăm la masă. Încă nu am deschis cadourile. Din câte spunea Amos trebuie să mai ajumgă cineva.

Inima mea a ratat o bătaie atunci când am realizat că este posibil să vină Race. Aseară am avut multe vise dubioase în care eram împreună cu el. Într-un vis eram amândoi într-o mașină, în altul eram înt-o cafenea iar după într-un muzeu de artă. Și așa că mă gândeam la el, acum îmi bântuie și visele.

Aud soneria și fug repede să deschid ușa. În fața mea apare chipul vesel al lui Carlos care râde împreună cu Tate iar în spatele acestora stă Namir cu mâinile la piept supărat. Îl caut pe Race cu privirea însă nu îl zăresc și cred că Carlos a observat lucrul acesta deoarece mă privește încruntat și nu mai râde. Îi primesc în casă și le zâmbesc închizând ușa în urma lor dar nu înainte să mai arunc o privire afară. Mama îi întâmpină toată un zâmbet iar tata dă mâna cu cei doi bărbați din casă. Ne așezăm cu toți la masă și încep discuțiile pe lângă zgomotele produse de tacâmurile care se lovesc de farfurii.

După masa la care eu am fost mai mult absentă decât prezentă, ne îndreptăm spre bradul acum plin de cadouri.

-Acum înțeleg de ce nu ai vrut să-ți fac eu bradul. Zâmbesc din cauza remărcii lui și îi privesc pe ai mei în timp ce își caută chicotind cadourile.

-Și tu ai făcut o treabă excelentă cu șemineul. O să-ți folosesc și la anul serviciile prestate Crăciunul acesta. Carlos chicotește și își poziționează mâna peste umerii mei. Parfumul său bărbătesc cu tentă lemnoasă îmi inundă căile respiratorii. Analizez camera, acum la brad fiind Amos și Beatrix, și sprijinită de canapea împreună cu Namir stă Tate care ne fixează cu privirea. Se uită fix la brațul lui Carlos pe umerii mei. Îl aud pe Carlos spunând ceva însă toată atenția mea este îndreptate spre Tate. Privirea ei îmi îngheată sufletul mai rău ca vremea de afară. Nu înțeleg de ce mă privește așa...rănită. Iese din transă atunci când Namir o trage după el ca să ia cadourile de sub brad Ir eu îmi întorc privirea la Carlos. După ce își iau cei doi cadourile ne îndreptăm și noi spre brad, chicotind atunci când mâinile noastre se intersectează în căutarea acestora. Privesc acum bradul care a rămas cu un singur cadou sub el.

Aparent am fost singura care a sperat că o să fie și Race aici.

Stau în bucătărie cu un pahar de vin în mână și privesc cerul plin de stele de la fereastă. Ziua a trecut repede acum că toți sunt aici. Numai râsete și contraziceri am auzit. Chiar și în acest moment Namir se contrazice cu tata legat de ceva cu sport. Nu prea am fost atentă. Am încercat să mă retrag subtil de lângă aceștia.

-Aici erai! Vocea lui Carlos mă scoate din gânduri și aproape scăp paharul. Mă întorc spre acesta și îi zâmbesc.

-Nu-ți face griji. În altă parte nu am unde să mă duc. Acesta ridică sprâncenele și se sprijină de masă.

-Știu și eu, m-am gândit că o faci pe Moș Crăciun până la capăt și îi duci cadoul lui Race. Mă înroșesc din cauză că am fost prinsă.

-Nu știu despre ce vorbeșt.

-Hai să fim serioși, Katia. Cadoul ăla este de la tine deoarece eu și Amos știam că nu o să fie astăzi prezent. Recunoaște că ți s-au aprins călcâile pentru Race. Stau să analizez ceea ce a spus și mă încrunt puțin.

-Nu mi s-au aprins călcâile după Race. Cum ai spus și tu, nu avem de unde să știu dacă vine sau nu și era urât ca el să nu primească nimic. Este vorba doar de simpatie și bun simț.

-Hm, atunci nu te deranjează dacă ieșim împreună la o cafea. Îl privesc cu ochii mari iar Carlos continuă. Dacă nu îl placi pe Race nu ai avea nici o problemă să ieși cu o zi înainte de revelion cu mine undeva. Pentru câteva secunde nu spun nimic și doar îl privesc. Până la urmă ce este greșit ca să ies cu Carlos. Este prietenul meu iar prietenii ies în oraș. Plus că nu-l plac pe Race ca să fie o problemă. O cafea în compania lui Carlos nu strică.

-Bine, ies cu tine. Zâmbetul lui Carlos se mărește din cauza vorbelor mele și se deplasează de lângă masă indreptându-se spre ieșire.

-Te țin la curent cu ora la care să fii gata. Iese din bucătărie și liniștea se așterne în jurul meu. Sper doar să nu regret decizia de a ieși cu Carlos.

RaceWhere stories live. Discover now