Îndoieli

Mușcând și sângerând

Rhys
Privesc șocul de pe față ei amuzant. Mama mea mereu mi a spus un lucru:"dacă vrei să bagi o femeie în pat,fă o să se îndrăgostească de tine"
Pe vremea aceea i aș fii spun ca e un sfat groaznic,dar acum? Am ascultat sfatul din plin.
Nu aveam nevoie să fac o femeie să se îndrăgostească de mine ca să o bag în pat,și pur și simplu de farmecul meu înalt. Nicio femeie nu mi a zis "nu" mă îndoiesc ca va fii ea aceea.
În plus,aș băga o în pat doar ca să îi fac "logodnicul" să explodeze. De mici nu ne simpatizam,tot timpul a existat o ură între noi,dar aș putea spune ca ura s-a dezvoltat atunci când el s-a culcat cu sora mea.
Am turbat de nervii,atunci. Am plănuit 2 ani la rând cum am să îi întorc nenorocitul faptul.
Am așteptat până s-a logodit,înainte să fac o mișcare. În urmă cu 2 săptămâni,apărusem în biroul lui,spunându-i ca i ar prinde bine dacă ar avea ca investitori familia Devanport.
A ținut cont de ceea ce am zis,chemându-ne după un timp acasă la el,ca să semnăm contractul.
Atunci am văzut-o prima dată.
Mă pierdusem în ochii săi verzi. Mă pierdusem în formele corpului ei,mă pierdusem în vocea sa,la mișcările sale,la cat e de calculată.
Bineînțeles ca nenorocitul văzuse ca îi fac ochii dulci logodnicei sale,nu a ezitat să mă amenințe să stau departe de ea,încă și acum îmi amintesc vorbele sale
"Stai dracului,departe de ea. E logodnica mea,să nu îndrăznești să faci ceva." Spusese chiar el.
I-am râs în față atunci,și o fac și acum.
Doar ca momentul când am văzut-o intrând în galerie,de mână cu el,gândurile mi au dispărut
Am urmărit-o de la depărtare,până gând n am mai rezistat. Am văzut cu ce ochii privea tabloul făcut însăși de sora mea.
Îmi placea tabloul,avea ceva ce nu avea orice tablou.
Fiind al doilea pictat de sora mea,îi dădea un aer mai luxos decât alte tablouri.
La auzul vorbelor mele aceasta se roșește până la vârful urechilor.
-Mulțumesc,spune încet încât doar eu să aud.
Mă apropii 2 pași de ea,aceasta dându-se automat 2 pași în spate.
-Dorești tabloul?
Știu clar,ca își  dorește tabloul. Se vede după ochii săi,după expresia de pe fața ei.
Da afirmativ scurt din cap. Mă apropii și mai mult de ea,ajungând cu spatele rezemata de peretele de lângă tablou.
Pun o mâna lângă capul ei. Ca să o pot vedea trebuie să îmi cobor capul destul de mult. Dacă mă gândesc destul de bine cred ca are în jur de 1,65?
Aproximativ pe acolo,în nici un caz 1,70. Maxim 1,65.
Prin nările nasului, îi simt parfumul cu gust de caramel. Mirosul ei,același miros pe care l am simțit și în prima zi.
Amândoi respiram în același timp. În același ritm.
Sunetul telefonului e singurul care se aude. Decid să l ignor,însă sună încontinuu.
Aceasta își ridică ochii verzi către mine.
-Răspunde,dacă dorești,spune ea.
Bag mâna în buzunarul pantalonilor luând telefonul.
Luca:"Vino repede. Știe ca ești cu ea."
Of la naiba. Îmi trec rapid mâinile peste corpul ei,șoptindu-i la ureche:
-Ne mai vedem,iubito.
*****

-M am repezit direct spre el,și l am lovit în plină forță,spuse Arsh
Tatăl meu,împreună cu tatăl său sunt singurii care rând la poveștile nenorocitului.
Deși,în momentul de față,el stă pe canapeaua din casa mea,pare să nu aibă nicio grijă. Băuse din plin niște pahare de Vodka. Părea destul de nervos,de îndată ce ajunsese aici. Mă îndrept ce îi stricase starea sau oare cine?
Ignor,remarcă tatălui meu la povestea spusă de el.
Fiind deja plictisit,îmi iau telefonul și caut singurul nr de telefon pe care îmi doresc să l folosesc.
Făcusem rost de nr ei de telefon,în mai puțin de câteva minute. După ce ii spusesem în galerie ca o să ne mai vedem,voiam să mă țin de cuvânt,nici de cum să o dezamăgesc.
Eu:"Logodnicul tău e beat mort."
Aștept câteva minute,înainte ca telefonul să facă un scurt bâzâit. În viața mea nu am fost mai încântat să verific telefonul decât azi.
Jules Brown:" O să sun pe cineva,să l aducă acasă. Mulțumesc!"
Sunt deja dezamăgit de acest mesaj. Mă așteptam la ceva mai mult. Măcar să mă întrebe dacă nu cumva pot să îi aduc eu curvarul de logodnic acasă.
Eu:"Nu e nevoie să chemi pe cineva,îl voi aduce eu."
Ce dracu vorbesc? Nu l suport pe nenorocitul ăsta prea mult în preajma mea. Mai puțin când e mort în gura de beat într-o seară de vineri,firi ar dracului.
Privind partea bună,măcar o să îi văd viitoarea soție.
Îl înșfac pe nenorocit de bluza.
-Vino,Arsh. E timpul să pleci acasă.
Înainte să obiecteze ceva,îl trag după mine până afară. Îl trântesc în forță pe bancheta din spate,pornind motorul mașinii.
Acesta se uita ciudat la mine,câteva minute,după care i-a somn direct pe bancheta.
Super! Atât îmi mai trebuia! Nenorocitul ăsta care a a culcat cu sora mea.
După câteva minute,ajung în curtea casei lor.
Jules,iese prima din casă,într-un halat alb de satin,urmată de două matahale,care se repezesc la mașina.
Conacul lor,era destul de mare pentru două persoane.
Aceștia îl iau fiecare de câte un braț,și îi duc în partea opusă a conacului.
-Mulțumesc pentru ajutor,șoptește Jules.
Nu știu ce s a întâmplat cu el. De obicei nu bea atât de mult.
Ha! Voiam să îi rad în față chiar dacă asta m ar fii făcut să fiu un nesimțit. Arsh nu bea mult?
Fata asta nu își cunoaște suficient de mult logodnicul sau poate el se ascunde prea bine de ea?
-Pot să intru? Întreb
Acesta se întoarce și intră în conac. Intru după ea,imediat.
-Cu ce te servesc? Mă întreabă.
Analizez rapid locul. Am de gând să iau câte ceva când nenorocitul e inconștient.
-Camerele merg în conac? O întreb
Aceasta dă din cap scurt ca nu. Nu mai aștept răspunsul ei ca plec direct spre biroul logodnicului sau.
Aceasta,bineînțeles pe urmele mele.
Ajung la ușa neagră din lemn masiv. Intru primul,urmat de ea. Închid ușa cu cheia, în urma ei.
Am mai multe de rezolvat în seara asta,dar mai întâi de toate trebuie neapărat să dau o fugă printre contractele nemernicului.
Iau câteva dosare,făcându-le rapid câte o poză pe telefon. Intrând rapid pe Laptop ul sau, îmi trimit rapid prin e-mail,toate informațiile de care am nevoie. Șterg rapid orice urmă a existenței mele aici,toate acestea sub privirea ei.
După ce termin,mă îndrept cu pași lenți către ea.
-Și? Ai de gând să dai fuga la Iubit să mă spui?
Aceasta se uită atent în ochii mei,cercetând parcă ceva. Dar nu o să găsească. Îi spusesem atunci cuvintele acelea frumoase,doar pentru a o putea convinge măcar puțin să nu mă spună. Pot spune ca știam de la început ca se va ajunge aici cumva.
Spatele ei face contact cu peretele înainte de a spune singurul cuvânt de care aveam nevoie
-Nu.
Zâmbetul meu iese la iveală. Îi mângâi încet cu mâna pe față fiecare parte,oprindu-mă asupra buzelor sale. Trecându-mi degetul mare peste buza de jos,observ ca această tremură. Avea buze rozalii și cărnoase.
Numai bune de mușcat și de supt între dinții.
-Ești o fetiță așa de bună...vorbesc cat să mă audă doar ea. Păcat ca ești loială cui nu trebuie,amore.
Aceasta dă din nou scurt din cap.
Neputând să mă controlez,îi astup gura cu buzele mele. Îmi trec limba peste buzele sale în timpul sărutului cerându-i scurtă permisiune de a îmi băga limba în gură să. Nenorocita geme în gura mea la fiecare pas pe care îl fac. Ahhh...pariez ca e virgină.
Îi mușc fiecare buza,trăgând de cea de jos mai mult decât cea de sus. Îmi înfig dinții sângeros în buza ei.
-Ai grijă,Iubito. Nu te juca cu băieții mari dacă nu știi să le faci pe plac,spun aceastea,plecând direct acasă înainte să mă prindă careva. Pe drum trimit informările necesare Lui Luca,împreună cu un mesaj.
Eu:"Treaba s-a rezolvat."