Îndoieli

Nesigur

Arsh
         -Mă duc să vorbesc cu câțiva prietenii,îi spun la ureche încât să nu mai audă nimeni.
Afirmă ca de fiecare dată din cap,fără să zică o vorbă.
Prea ușor de manipulat.
Mă ridic de pe scaun, alăturându-mă unui grup de oameni. Stau acolo,și aștept până când aceasta se ridică și pleacă către toaletă.
Mă orientez,încât să nu mă vadă nimeni,și o iau spre camerele de oaspeți. Ea,nu știe ca am rezervat o cameră aici.
Intru în camera, privindu o pe femeia ce mă aștepta întinsă pe patul meu.
Purta doar un set de lenjerie intimă roșie.
Mă apropii pe ea,luându-i în mână bărbia.
-Ai fost o fată așa de bună,Dasla. M ai așteptat aici cum ți am spus,nu i așa?
Îmi plimb mâinile peste tot corpul ei,fără să scap vreo zonă.
-Ti a plăcut să ne vezi la intrare atunci,nu? Să spui cu atât de multă aroganță,numele ei asociat cu al meu?
Cum ai spus,iubire?"Domnule si Doamna Brown?"
Ai fii vrut să fii tu aceea,așa-i?
Aceasta murmură un răspuns afirmativ. Îi apuc genunchi și îi poziționez astfel încât să am acces complet la singura zonă ce mă interesa.
Mă dezbrac fulgerător de repede. Apuc un prezervativ din buzunar și îl poziționez astfel încât ea să nu trebuiască să o facă.
Îi trag fundul către mine,asigurându-mă ca pot intra complet în ea.
Mă adâncesc prima dată ușor în ea,după care pornesc un ritm mai rapid,ajungând cu toată lungimea mea în ea.
-Așa fată bună,Dasla. Ia o pe toată,iubire. Meriți
Acesta își împinge fundul către mine.
-Arsh,geme ea.
Mă mai împing de suficiente ori,înainte să mă eliberez în ea.  Îmi scot prezervativul și îl arunc în primul coș de gunoi pe care îl văd. Mă îmbrac la rapid, lăsându-o pe ea goală pe pat.
-Când mai putem să ne vedem? Mă întreabă ea.
Zâmbesc. Nenorocita vrea să ne mai vedem. De ar știi ca ea nu e femeia la care mă gândesc când sunt în interiorul ei.
Îmi lipesc ușor buzele de ale sale.
-Când dorești tu,iubire. Hai,îmbrăcate,oamenii au nevoie de tine,spun asta ieșind deja pe ușă.
Mă alătur din nou acelui grup de oameni,de parcă nu s ar fii întâmplat absolut nimic. O caut cu privirea pe Jules prin sala,însă nu o găsesc nici unde.
Din câte îmi aduc aminte, intrase la toaletă.
Urmăresc câteva minute bune ușa de la toaletă,înainte să dau buzna.
Mai multe gemete,se aud. Deschid ușa toaletei,rostindu-i numele.
-Jules?
Dintr-o dată,gemetele se opresc. Însă,singura voce care voiam să o aud nu e acolo.
-Ce dracu vrei Brown? Rostește Rhys Devanport,o voce pe care o știam deja pe de rost.
-Ai văzut-o pe Jules? Întreb calm,deși eram al naibii de tensionat.
-Nu,nu am văzut-o. Nici măcar nu ești în stare să ai grijă de ea. Ieși naibii afară,tocmai ai întrerupt o chestie foarte importantă
Idiotul! Știu sigur ca știe unde e. Văzusem clar ca ii curg ochii după logodnica mea,de aceea nu vreau în ruptul capului să o vadă.
E nebun omul! Întotdeauna a vrut ceea ce avem eu. Niciodată în cei 27 de ani ai mei, nu a încetat să facă asta.
Nenorocitul știa. Știa unde e. Dar nu mi a spus.
Voia să mă testeze,să mă pună să aflu singur.
Și când o voi găsi? O să îi trag 2 palme.
Nu poate dispărea în halul acesta. Nu când suntem într-o gală plină de oamenii periculoși.
Mulți dintre ei observaseră ca venise cu mine la braț,însă asta nu îi oprește să nu o atingă.
Ea e pură,nu ca mine. Are aceea sclipire în ochii pe care nu orice fată o are. De aceea nu vreau să o las să plece. Chiar dacă știu ca acea sclipire dispare pe zi ce trece. Nimeni și absolut nimeni,nu va mai vedea acea privire.
E doar pentru mine,e doar a mea.
Dacă încearcă să mi atingă logodnica înaintea mea,mă voi asigura ca îi fac să dispară și celălalt transport.