Îndoieli

Intalnirea

Jules
       "Luăm cina în oraș în seara asta" zise el.
(DĂDEA DE ÎNȚELES CA VOM FII DOAR NOI DOI)
Cei drept da, am luat cina în oraș,dar am luat-o la comun, cu familia lui,prietenii săi,și alte cunoștințe.
Se pare ca restaurantul la care noi am venit avea un fel de licitație care ajuta oamenii cu dizabilități.
Mare scofală! Știm cu toți ca oamenilor ca Rhys nu le pasă de astfel de lucruri,și o fac doar de fațadă.
Uită-mă acuma la masa, cu familia lui,aruncând zâmbetele false tuturor și pretinzând ca mi pasă.
Mâna lui Rhys, se așază deasupra umerilor mei.
Încă,prezent în conversația care o poartă cu tatăl lui,nu e atât de atent la ceea ce se întâmplă în jur.
De asemenea, nu e atent la femeie care stă la masă de vizavi care din secunda în secunda se uită la masa noastră aruncând cu săgeții cu venin,asupra mea.
Poate o fostă nebună? Sau vreo femeie căruia i-a tras-o și după a uitat-o? Sau o femeie căruia i-a făcut rău? Cine știe. Nenorocitul a făcut asta 100%.
Pe mașina,în timp ce conducea, nu mi am putut lua privirea de la el. Sigur,cel mai probabil a observat asta,însă nu mi a reproșat absolut nimic. E de treabă uneori, atunci când nu se comportă ca un nesimțit.
Nu i am spus încă de informații. Nici ca l văzusem când îi făcea rău lui Arsh.
Am păstrat toate acestea pentru mine. În caz de orice ce. Atingându-i brațului,acesta își mută privirea de la tatăl său la mine
-Am nevoie la toaletă,spun încet. Acesta da scurt în cap,și se reîntoarce la conversația sa.
Luându-o pe un coridor îngust,ajung într-un final la baie. Îmi scot din geanta rapid,rimelul, și aplic produsul peste genele mele lungi.
Ușa de la baie se deschide brusc,punându-o la vedere pe femeia,care se uită încontinuu la masa noastră. Acesta se uită la mine de sus până jos,și rânjește.
-Așadar, tu ești mică jucărie a lui Devanport, Spune aceasta.
Închide ușa. Având grijă ca nimeni să nu audă ce avea de zis.
Mă uit uimită la ea,însă aleg să nu zic nimic,și să continui să mi aranjez machiajul.
-Ne cunoaștem,cumva? O întreb,refuzând să îi întâlnesc privirea.
Acesta zâmbește. O pot vedea cu coada ochiului.
-Poate ca nu,spune ea. Numele meu e Dasla Rozetti.
Încântată de cunoștință. Eram așa de curioasă, să te văd,draga mea. Însă,pot recunoaște. Nu sunt deloc impresionată,credeam ca are gusturi mult mai bune.
        HA! Avusesem dreptate. Mereu am dreptate. E una dintre fostele nebune a lui Rhys.
-Mă simt jignită,îi răspund sincer. Aș putea spune același lucru despre tine. Îmi pari o femeie pe care jumătate din sală aceasta,te a văzut măcar o dată dezbrăcată. Dar în fine,ce știu eu.
-Insinuezi că sunt o târfă?!
      Punând puțin săpun în mâinii,mă spăl cu grijă. Clătesc cu apa fierbinte,luând un prosop de hârtie pentru a șterge suprafața de apă
-Nu insinuez nimic, spun doar adevarul.
-Nici măcar nu mă cunoștii,ca să faci altfel de afirmații.
-Nu,într-adevăr. Dar același lucru l ai făcut și tu. Păcat ca nu am avut ocazia să ne cunoaștem. Scuză- mă,scumpo,nu am reținut,cine ești?
-Ar trebui să îl întrebi pe Rhys,cine sunt.
Sunt sigură,ca îi va place plăcere să ți spună aceste informații. De asemenea,ți ar putea spune și despre câteva dintre partidele noastre. Poate așa ai învăța și tu câte ceva.
-Nu cred ca ar trebui să învăț...uită-te doar.
El e cu mine acum,nu? Înseamnă ca mi am făcut bine treaba,din moment ce nu e lângă tine astăzi.
-Ești doar o răsfățată,care nu știe ce înseamnă bărbat cu iubita. Femeile ca tine, așa se numesc. Târfe! Stau doar cu bărbații care sunt luați deja!
-Ce ciudat...pot să jur ca atunci când a venit la mine nu avea verigheta pe deget...dar cine știe? Ori stau  eu prost cu vedea ori stai tu prost cu imaginația.
-Când o să pun eu mâna în capul tău, o să ți scot toate figurile alea nenorocire din cap,spune ea,însă nu apucă să continue tot căci o voce a cărei prezență nici măcar nu am observat-o,se infiltrează în conversație.
-Nu,nu o să o faci!
Rhys,nici nu se uită la mine,când își spune cuvintele.
    Privirea sa întunecată e doar asupra ei. Acesta o privește cu ochii plini de ură. Doar pe Arsh îl mai privirea așa.
-Dasla, ai face bine să ți controlezi,cuvinte atunci când te adresezi logodnicei mele.
      LOGODNICEI SALE?!!!! Îmi venea să l strâng eu una de gât.
-Logodnica ta ? Mă lași Rhys? Ea nu e genul tau. Nu e nici măcar jumătate din ce sunt eu. Nu e potrivită pentru tine,Rhys. Noi trebuia să fim! NOI! urla acesta,dând cu pumnii în pieptul lui.
Rămân stană de piatră,privind toată această scenă. Ea e îndrăgostită de el...o doare faptul ca m-a ales pe mine,ci nu pe ea.
-Ajunge,Dasla! Dispari odată! Data viitoare nu ți voi tolera comportamentul. Ai grijă cum te adresezi logodnicei mele,dacă nu cumva îți dorești să fii dusă în cel mai apropriat club al meu.
Acesta o împinge de lângă el,punând o distanță destul de mare între ei.
-Eu nu mă bucur de formele tale nici de compania ta,dar sunt sigur ca clienții mei vor fii!
Dasla Rozetti,sau cum naiba o chema, se face roșie la față. Însă nu zice nimic,ci doar dispare pe ușă.
-Ți a făcut ceva? Mă întreabă el. Însă nu așteaptă răspunsul meu,căci vine și mă verifică de sus până jos.
-Nu...în afară de niște cuvinte jignitoare.
-Nu se va mai luat de tine,Îți promit!
      Iarăși promisiuni. E un fel de-a lui de a spune:
"Îți promit ca nu se va atinge de tine. Doar atât pot să ți promit"
Știam asta deja..știam ca el nu e genul de băiat cuminte. Genul acela de băiat care ar fii mereu varianta corectă oricărei fete. Când eram mai mică,vedeam filme sau citeam cărți în care protagonista trebuia să aleagă între băiatul rău și băiatul cuminte,mereu mă ofticam ca nu l alegea pe cel cuminte,însă astăzi, știam de ce o facea.Pentru ca e ca o dependentă. Una puternică,la care nu poți să renunți oricum.
——————————————————————————
Bună!!!! Voiam să vă aduc la cunoștință câteva lucruri. Mi am făcut un cont de tik tok în care voi începe să postez despre cărțile mele, contul se numește Alenddlf. De asemenea,noua mea carte "Obsesia" a apărut și ea. Puteți intra pe profilul meu și să citiți primele capitole!
Aștept părerea voastră! ❤️