Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 1

Ava

"Mami ,iarta-ma ,nu am vrut să te las acolo! Iarta-ma,tati! Alec și Ares au spus că trebuie să plecăm repede! Iertati-ma că am fugit și ca v-am lasat singuri! țip eu în abisul întunecat, între miile de voci ce mă învinovățesc de moartea părinților mei."

-Trezeste-te, comoară! aud un țipăt în timp ce sunt zdruncinată de către Alec.

Lacrimile ce îmi curg șiroaie pe obraji nu le pot oprii.

Sunt o greșeală.

Ares mă ține la pieptul lui, în timp ce mă descarc din-nou.

În fiecare zi, noapte ,an și luna de când părinții mei au murit,visez ,visez voci ce mă acuză de moartea părinților mei, că i-am părăsit în momentul când aveau cea mai mare nevoie de mine.

-Gata îngerașule,shh.. . îmi spune Ares în timp ce îmi mângâie spatele.

-Ce ai visat de data aceasta, comoară? întreabă Alec după ce mă calmez puțin.

-Ca de obicei. spun ștergându-mi lacrimile.

Faptul că acum am 16 ani,iar frații mei 26, mă face să simt pe pielea mea cum timpul trece atât de repede.
Frații mei mă duc la psiholog, însă totul se intensifică pe ședință ce trece.

În fiecare dimineață, când mă trezesc din aceste cosmaruri,doar atingerea lui Ares mă calmează, Alec a spus că poate suntem aleși,sau alte lucruri.

Aringerea lui Ares este mai eficientă decât o ședință la psiholog.

-Alec? spun în timp Ares îmi mângâie părul.

-Da , comoară? zice în timp ce mă analizează.

-Eu sunt de vină că mama si tata au murit? spun coborându-mi privirea .

-Comoara, ți-am mai spus și o să ți-o repet până la la sfârșitul zilelor mele. Mama și tata au murit din alte motive, mi-au spus că nu am voie sa îți spun până nu îți găsești alesul. zice atingându-mi piciorul însă atingerea lui mă arde, urmând să mă trag înapoi spre Ares.

-Cu siguranță voi sunteți aleși.. . spune Alec retragadu-si mâna.

Roșesc în timp ce îmi afund capul mai mult în pieptul lui Ares.

-Alec! Nu putem să știm încă,nu mai spune asta doar pentru a o face să roșească. spune Ares mângâindu-mi părul.

-Gata, va las în pace! spune Alec amuzat, ieșind din cameră mea.

Stăm câteva minute în care stăm și ne ascultăm respirațiile unui altuia.

-Ares? zic ridicandu-mi capul.

-Da, îngeraș? spune dandu-mi parul după ureche.

-Daca suntem aleși,ce vom face? spun în timp ce mă uit la pieptul lui dezgolit, aproape plin de tatuaje.

-Ne vom purta că niște aleși,simplu. spune uitandu-se insistent la mine.

-Nu, știu asta. Dar ... zic rusinandu-ma.

-Dar ce, îngeraș? spune ridicându-mi bărbia cu doua degete.

-Nu pot să o spun. Sună prea murdar.. . spun uitandu-ma în ochii lui.

-Te gândești că dacă suntem aleși,vom face ce fac aleșii pentru a avea moștenitori? îmi spune zâmbind.

Aprob din cap,iar acesta chicotește.