Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 25

Ava

După ce dorm o zi întreagă,simt cum patul se zdruncinată, apoi mă simt îmbrățișată.

-Comoară. îmi șoptește Alec strângându-ma mai mult în brațe.

Zâmbesc așa că mă las moale în brațele lui, urmând ca acesta să îmi sărute fruntea.

-Salut și ție,Alec. spun zambind somnoroasă.

Înainte de a mă despărții din îmbrățișarea lui, îl aud pe Alec vorbind pe un ton amenințător.

-Sper că nu i-ai făcut ceva neortodox,Ares. mârâie. Astfel rămâi fără mâini,si i le voi face cadou,cu fundiță. Iar scula ta va domnii undeva prin stomacul animalelor din pădure.zice iar eu mă înroșesc instant, însă noroc că am capul afundat în pieptul lui Alec, iar Ares răspunde pe un ton sigur:

-Hmm ..să mă gândesc.. . Poate că am atins-o ..sau poate nu. adaugă sarcastic. E a mea ,Alec,e normal să o sărut,însă nu i-aș face nimic fără permisiunea ei. zice serios în timp ce se ridică. Dacă te vei trezii prea devreme cu nepoței,atunci înseamnă că Ava a fost destul de matură să facă acea alegere. 

Schimbul lor de replici este întrerupt de o bubuitură ce vine de afară,apoi capul aproape îmi explodează de durere.

 Ares și Alec mârâie protector,apoi simt cum tata nu îmi mai poate ocupa corpul,cat nici mama,urmând ca aceștia să îmi spună că sunt pusă sub o vrajă puternică.

-M-au pus sub o vrajă puternica..tata nu mai poate face nimic să mă ajute.

Îi văd pe Ares și Alec cum mă privesc îngrijorați,urmând să aud cum ușa de la intrare este trântită puternic de perete,apoi le aud vocile lui Gabe și Dante vorbind.

-Stai aici,iubito. spune Ares nervos. 

Înainte ca Alec să iasă împreună cu Ares pe ușa camerei mele,acesta îmi spune:

-Dacă vreunul din ei intră în cameră, sari pe geam și fugi la Edgar acasă,acolo sunt mereu toți. 

-Nici nu mă gândesc să vă las aici. mârâi ridicându-mă.

-Ieși și punct,Ava. spune Ares. Ne descurcăm ,acem destulă putere cât să îi ținem departe de tine. 

Îi privesc cu regret,apoi mă apropii de geam,urmând să stau acolo până vocile și bubuiturile se aud mult prea tare,iar inima îmi urcă până în gât,nelăsându-mă sa respir .

După o oră în care am stat ghemuită în colțul camerei,plangând în șoaptă ,vocile se diminuează iar ușa este trântită, următoarea fiind a mea.

-Ares..? șoptesc când îi văd privirea îndurerată,cât și enorm de furioasa și nebună.

Pumnii lui fac contact cu peretele de nenumărate ori,până în momentul în care apare Alec,cu același amalgam de emoții.

După ce Ares se potolește,aud niște cuvinte ce nu speram să iasă din gura lor,fiindcă sunt cele mai nenorocite.

-Tot ce vom face este pentru binele tău,îngerașule. șoptește Ares înainte de a-și izbi cu ferocitate gura de a mea,în fața lui Alec.

-Poate într-o altă viață vom fi niște frați buni,comoară. zice Alec după ce îl împing pe Ares fiindcă nevoia de aer devine imposibilă.

-Ce se întâmplă..? încerc să nu mă răstesc și chiar îmi iese.

-Nu vei afla niciodată ,îngerașule.. . Te iubim,însă nu am avut de ales . zice Ares cu capul în palme,privindu-mă îndurerat.

Mă ridic când simt că mă înnec în propriile lacrimi,apoi încerc să îi privesc.

-Ce se întâmplă?! strig iar aceștia își lasă privirile în jos.

Ies din cameră clătinându-mă,apoi scările devin o adevărată provocare pentru amețeala cu care încerc să le cobor.

Următorul lucru mă face să strâng mai tare balustrada,ușa fiind trântită cu putere de perete.

Cei patru mușchetari mă privesc șocați,cât și uimiți,urmând să fiu purtată în brațe de către Edgar,singurul care și-a revenit din starea de șoc.

-Unde sunt Ares și Alec,stea?

Arăt spre scări,de acolo coborând cei căutați,urmând să fac contact vizual cu ambii.

-Comoară.. . șoptește Alec așezându-se pe vine.

Îl privesc dezamăgită în ochi, apoi Ares îi urmează exemplul.

-Nu mă interesează dacă eu mor..vreau doar ca voi doi să fiți bine și să îmi spuneți ce se întâmplă. zic printre suspinele ce încep să apară. Nu vreau să vă pierd, nu îmi imaginez viața fără voi doi.

Văd cum ochii lui Alec încep să sclipească, iar apoi îmi prinde mâinile într-ale sale.

-Noi vom fi bine, comoară. Singura care contează ești tu, frumusețe. zice înainte ca eu să izbucnesc în plâns,iar acesta mă îmbrățișează și strâns. Promite-mi că nu te vei distruge dacă se întâmplă ceva,promite-mi că nu vei înnebunii și că nu vei face ceva ce te va băga în rahat. Promite-mi că vei rămâne Ava,Ava căreia îi place rozul și este cea mai copilăroasă.

Încerc să îi răspund, însă lacrimile nu mă lasă, așa că îmi ajund mai mult capul în umărul lui.

-Nu promit ceva ce voi face de două ori mai rău,Alec. Fără voi îmi voi pierde mințile.. . Fără voi o să fac exact opusul la ceea ce v-am promis. mormăi apoi simt cum ceva îmi curge pe umăr, asta facandu-ma să îl îmbrățișez mai strâns,dat fiind faptul că el nu plânge prea des.

După ce lacrimile mi se termină,o stare de somnolență mă cuprinde, iar Ares mă ia în brațe, nu înainte de a-și șterge cele câteva lacrimi.

-Nu vreau să vă pierd.. . șoptesc după ce Ares se așează pe canapea, iar eu îmi așez capul pe umărul lui când acesta mă învelește cu păturica mea preferată.

-Vom fi mereu lângă tine, iubito. zice Ares apoi îmi sărută fruntea.

Într-un final adorm datorită palmei lui Ares ce îmi mângâie liniștitor spatele.

Alec se joacă cu părul meu prins într-o coadă la spate, iar cei patru muschetari ne privesc cu milă.

Tricoul lui Ares ce îl strâng în pumn se descleștează din palma mea pe fiecare pas făcut spre lumea viselor .

,,-Ce se întâmplă, mamă..? spun cu speranța că măcar ea sau tata îmi va spune.
Acesta îmi mângâie părul, în timp ce tata mă privește îndurerat, însă mângâindu-mi spatele.
  -Nu îți putem spune, iubito. Vei afla singură în scurt timp. Te avertizez,vei fi în mare bucluc după ce frații tăi vor face acel lucru. Nu uita că o fac pentru binele tău. Însă nu uita,Gabe și Dante nu se țin întotdeauna de cuvânt,fii precaută, minunea noastră. spune tata apoi încep să îi văd ca prin ceață."

Mă trezesc tot în brațele lui Ares, tremurând din toate încheieturile, apoi toți mă privesc curioși.

-Ce ți-au spus, frumusețe? întreabă Alec privindu-ma.

-M-au avertizat în legătură cu Dante și Gabe,au spus că ei nu se țin întotdeauna de cuvânt.. . spun somnoroasă înainte să casc.

Toți se încordează instant, apoi Ares mă strânge mai tare în brațe, facandu-ma să mă cuibăresc la pieptul lui.

-De ce v-ați încordat..? întreb privindu-i.

Nimeni nu îmi răspunde până Ares spune:

-Nu contează, îngerașule. Dormi în continuare, frumoaso. zice iar eu îl privesc într-un mod ciudat.

-Ceva se întâmplă cu voi, însă mă doare faptul că nu vreți să îmi spuneți. spun lăsându-mi privirea în jos. Voi avea încredere în vorbele tatei, cât și în voi, până la urmă voi doi mi-ați salvat viața și m-ați crescut.. .

Scuzați eventualele greșeli.

Cât mai multe păreri în comentarii iar un vot m-ar ajuta enorm.❤️