Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 26

Ava

-Alec?.. șoptesc când șoferul limuzinei ce trebuie să ne ducă la bal mă privește într-un mod ciudat.

-Înca o singura privire la ea și ești mort. mârâie Ares îmbrățișându-ma.

-Spune, comoară. îmi răspunde Alec după schimbul amenințător al lui Ares și șoferul.

-Mă simt prea dezbrăcată.. . Îmi este frică să nu se întâmple ca data trecută. îi zic chiar dacă rochia mea albă cu auriu este până dedesubtul genunchilor, iar haina lui Ares îmi ascunde decolteul ce nu lasă de văzut aproape nimic.

Alec îmi pune palma pe obraz, ignorând că cei patru muschetari sunt fix lângă, apoi îmi șoptește:

-Ești cea mai frumoasă femeie din Univers , comoară. Ai văzut ce s-a întâmplat cu Kai, oricine se atinge de tine este mort.

Acesta îmi sărută fruntea, apoi îl privește amenințător pe Ares.

-E valabil și pentru tine, idiotule. mârâie nervos. Așa că nu mai rânji așa.

Ares devine serios, însă în următoarea secundă izbucnește în râs.

Abia după ce Ares mă privește îmi dau seama că zâmbeam amuzată cu gura până la urechi.

-Vrei să vezi ceva super mișto,Alec? spune Ares provocator.

-Dacă o săruți, ești m-. începe Alec amenințător însă se oprește când Ares își lipește agresiv gura de a mea.

Refuz când Ares îmi cere permisiunea de a-și băga limba în lăcașul meu.

Însă fix când vroiam să mă desprind din sărut,Ares este tras agresiv de lângă mine.

-Vorbesc cât se poate de serios,Ares. Nu îmi pune răbdarea la încercare când vine vorba de sora mea mai mică. mârâie iar și apoi Ares primește o privire atât de urâtă încât mă face să roșesc.

Când Alec se calmează,se așează de o parte si de alta a mea , apoi Ares mă trage în brațele lui.

-Stiai că ești atât de frumoasă încât îmi vine să te mănânc? șoptește Ares când îmi așez capul pe umărul lui,iar Alec începe să discute cu ceilalți.

-Mi-ai mai spus-o de încă 20 de ori. spun zambind apoi închid ochii când îmi sărută creștetul capului.

De când am aflat că vor să facă ceva, nu i-am lăsat nici o secundă singuri,iar Alec a dormit cu mine și Ares pentru a fi sigură că niciunul dintre ei nu face ceva.

-De ce nu vreți să îmi spuneți ce vreți să faceți...? spun iar acesta se încordează și mă privește cu mult regret în ochi.

Acesta mă îmbrățișează mai strâns, apoi își pune bărbia pe creștetul capului meu.

-Nu îți pot spune, îngerașule. îmi răspunde calm. Însă promit că voi fii cu tine la orice pas.

O lacrimă îmi scapă pe obraz, Alec o șterge și noroc că nu am pic de machiaj pe față.

-Nu vreau să plecați de lângă mine.. . spun în șoaptă pentru ca șoferul să nu audă. Spune-ți-mi ce se întâmplă,vă rog.. . șoptesc disperată și încercând să nu scap vreun suspin.

Alec face contact vizual cu Ares, apoi ambii aprobă din cap.

-Nu îți spunem în întregime, astfel siguranța ta va fi pusa în mare pericol. începe Alec după ce mă ia în brațele lui, apoi mă strânge.

-Putem spune că noi vom fi bine, însă aici este vorba de binele și siguranța ta, îngerașule. începe Ares în timp ce îmi mângâie piciorul. Te vom lăsa în grija unui prieten de încredere, iar noi ne vom pune planul în aplicare, însă cât durează nu îți spun. zice zâmbind trist.