Născută la miezul nopții (Vol. II)

Capitolul 21

Ava

Totul este negru, negru peste tot,nici macar corpul nu mi-l pot vedea,iar frica de întuneric nu ma ajută deloc.

Încerc din răsputeri sa îl strig pe Ares,însă nimic.Singurul lucru pe care îl pot face este sa respir.

Însă dintr-o data,îmi aduc aminte ca Kai îmi tăiase destul de mult carnea gâtului ,apoi m-a împins,urmand ca Ares sa mă prindă.

Aștept...

Aștept ore,zile sau poate chiar luni întregi ,iar acest întuneric m-a înnebunit.

Întunericul mi-a luat mințile.

Întunericul mi-a luat părinții.

Ce îmi va lua data viitoare?

În momentul când îi aud vocea lui Ares,rugându-mă sa ma reîntorc la el si Alec,încep sa ma stradui sa îmi deschid ochii,însă înainte să dau de lumină,îi aud țipatul lui Julian,anunțând-ui pe ceilalți că mă trezesc.

-Comoara mea.

-Îngerul meu. îi aud pe Ares si Alec cand îmi deschid ochii.

Gem dureros când durerea de cap și corp mă lovește din plin.

-Ușor,îngerașule. spune Ares înainte ca toți să mă îmbrățișeze,nu prea strâns,însă îndeajuns pentru a ma face să zambesc.

-Nu ai idee cat ne-ai lipsit,îngerașule. spune Ares îmbrățișându-ma strâns cand ceilalți se desprind din aceasta.

-Cat am dormit? spun zambind însă devin serioasă cand acestia se încordează.

-Ai fost în comă două luni,comoară... spune Alec cu regret în glas,apoi ma albesc la față.

-A-Am fost în comă? spun bâlbâidu-mă cu speranța că glumește.

-Da,iubito... spune Ares înainte ca eu sa izbucnesc în plâns,apoi ca acesta să îmi îngroape fața în pieptul său. Shh...

Când îmi aduc aminte ce mi-a spus Kai, îl împing pe Ares ca arsă, urmând ca el și ceilalți să mă privească uimiți.

-Ce s-a întâmplat, îngerașule? spune Ares încercând să mă atingă, însă mă feresc.

-Nimic.. . spun când îi văd privirea tristă și dezamăgită.

-Kai a menționat despre o promisiune, comoară. Despre asta este vorba, nu-i așa? zice Alec venind lângă mine.

-Nu,nu este vorba despre asta. spun repede.

-Ne minți în față, stea. spune Edgar.Mereu când minți te grăbești să răspunzi.

Îmi las privirea în jos când ochii încep să mă înțepe, anunțând venirea unor lacrimi.

-Spune-ne cu ce te-a amenințat , comoară. spune Alec prinzându-mi fața în palme.

Neg din cap, apoi îl văd pe Alec cum se luminează la față, când mă uit la Ares și el intens.

-Cu moartea noastră. spune Ares urmând ca pumnul lui să facă contact cu peretele din spatele lui.

Casc ochii în timp ce sentimentul de vinovăție mă învăluie,apoi îmi las lacrimile să curgă.

Oliver încearcă să îl calmeze pe Ares, însă acesta devine și mai nervos.

-Nu veniți după mine și Ares în noaptea asta. Nu sta cu griji, comoară, ne întoarcem înapoi la tine. Dacă nu o vom face, să știi că te iubim.spune Alec la fel de nervos, apoi îmi săruta fruntea grijuliu.Aveti grijă de ea , astfel vă voi tortura în cele mai rele moduri,fie mort sau viu.spune înainte să iasă în grabă cu Ares.