Seria Alegeri Greșite- VOLUMUL #2
Se spune că alegerile greșite au întodeauna consecințe pe măsură, că orice lucru rău pe care l-ai făcut se va întoarce mai puternic asupra ta și toate faptele bune îți vor fi răscumpărate înzecit.
Se spune...
A fost odată o tânără femeie, a cărei lumi s-a destrămat complet într-o singură zi, exact la picioarele sale.
18 octombrie 2021, Seattle
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Kristall
– Drace, Kristall! E doar o întâlnire. Nimeni nu moare de la prima întâlnire.
Oftez sictirită, în timp ce încerc să îi ignor pe cât de mult posibil prezența enervantă. Rearanjez pentru a treia oară benzile elastice pentru încălzirea dinaintea cursurilor de dans și trec cu laveta repetitiv peste biroul șubred. Nici măcar o zi liniștită nu îmi rabdă Cel de Sus în ultima vreme.
– Răspunsul meu rămâne același, Trev.
Detest zilele în care caut să mă liniștesc în locul ăsta și ajung să plec cu gândurile mai încâlcite decât înainte. Iar asta se întâmplă mult prea des pentru stabilitatea infimă pe care susțin sus și tare că o dețin încă de când am ales să părăsesc Stanford pentru o perioadă nedeterminată de timp.
Vreau doar să termin aici și să plec dracului cât mai rapid acasă.
Pufnește nemulțumit pe nări, scărpinându-și ceafa. Se proptește cu umărul de tocul ușii și își trage mâinile în sân, privindu-mă în continuare cu interes, de parcă nu l-am refuzat deja pentru a șaptea oară în ultimele câteva zile. Abia de mai puteam să îl suport venind aici, faptul că mai și scotea rahaturi pe gură mă făcea serios să mă gândesc dacă nu cumva trebuie să îi cer Cynthiei să îl treacă pe lista celor care au interzis în sala ei de dans.
Cynthia a fost omul care mi-a oferit o șansă reală când eu nu mai aveam puterea să cred că pot să îmi gestionez cumva suferința. A fost omul care a văzut acel ceva în mine, care a văzut cât de mult aveam nevoie de locul ăsta și de vechea pasiune, pe care mi-am dat voie să o accept din nou în viața mea. Trecuse de cincizeci și cinci de ani, abia de mai putea să facă față cursurilor și era în pragul falimentului, dar anunțul de căutare a unui ucenic a fost colacul de salvare pentru amândouă. Au fost necesare câteva zile pline, până s-a convins că își poate lăsa copii de la cursuri pe mâinile mele, apoi totul a venit de la sine. Ea a câștigat un angajat devotat, iar eu am găsit calea prin care să pot respira iar.
Încă din ziua în care am preluat mai multe dintre cursurile ușoare ale sale m-am pricopsit cu Trevor pe cap. Lucra ca și ajutor pentru instructorul de fitness din sălile de vizavi și găsea orice fel de pretext să vină și să se joacă cu nervii mei. La început părea un tip de normal, la locul lui, până a încercat să mă cucerească, deloc subtil, vorbindu-mi de greutăți și aparate sofisticate cu care se antrena. De acolo până la a-mi cere în mod repetat să ieșim a fost doar un pas și mult prea multă răbdare din partea mea, deși doar Dumnezeu știe de unde o căpătasem, dat fiind contextul tâmpit.
