Seria Alegeri Greșite- VOLUMUL #2
Se spune că alegerile greșite au întodeauna consecințe pe măsură, că orice lucru rău pe care l-ai făcut se va întoarce mai puternic asupra ta și toate faptele bune îți vor fi răscumpărate înzecit.
Se spune...
A fost odată un bărbat al cărui gram de liniște exista doar într-un verde electrizant, ce i-a distrus mințile pentru totdeauna.
Ops! Esta imagem não segue nossas diretrizes de conteúdo. Para continuar a publicação, tente removê-la ou carregar outra.
Kilan
Clinchetul liftului care anunță că ușile se deschid îmi răsună în creier și următoarea bătaie de inimă îmi zdruncină întreg pieptul. Probabil că nu am respirat pentru câteva secunde, fiindcă suflul îmi e acum îngreunat, iar gâtul mi se simte nisipos. Un pufnit nervos își face loc printre buzele mele crăpate și zâmbetul forțat și aspru reapare, ascunzând tot dezastrul din mine în spatele lui.
Și drace, cum se simte!
– Așa, deci, răspund într-un final. Kristall Steve a plecat din Stanford, repet cuvintele lui Mire ca pe o confirmare a zecilor de senzații negative ce îmi zgârie interiorul.
– Kil...
Buna mea prietenă abia de își ridică capul din podeaua liftului, bâțâindu-și greutatea de pe un picior pe altul. Mâinile îi tremură pe lângă corp și așteaptă colapsul pe care mă strădui din răsputeri să îl țin doar pentru mine, pentru momentele în care voi fi singur și voi avea suficient de mult timp în care să îmi torturez mintea cu gândul că nemernica a plecat din oraș în momentele în care eu de-abia de realizam că nu am murit încă.
Probabil trădarea vine în mai multe forme, fiindcă ceea ce mă mânca acum pe dinăuntru se simte la fel. Nu o învinuiesc, eu i-am dat drumul, dar cumva mă așteptam ca gura ei să nu mă mintă în asemenea hal, încat să nu dea doi bani pe faptul că am lăsat-o să își recupereze fratele, în timp ce eu am cedat dorinței de moarte. Am sperat în fiecare zi că avea să mă viziteze, să vină măcar pentru cinci minute și să calmeze tot haosul care a renăscut în urma ei. Adevărul de acum se simte ca o palmă rece peste față, ca un croșeu din partea realității, care mă face să accept că pentru unii oameni sacrificiile tale sunt deșarte.
Nu e suficient să vrei să trăiești pentru un om, dacă cel de lângă tine nu simte cum îi dezmembrezi echilibrul bucată cu bucată, ca mai apoi să i-l construiești la loc după indicațiile sufletului său.
Iubirea nu e pentru cei slabi, ci pentru cei care vor să își fută mințile până la capăt și să vadă cât de tare le rezistă lumea, după ce viața le-o calcă repetat în picioare.
Și totul e doar o consecință nenorocită a alegerilor mele de rahat și a inimii din piept care, odată ieșit din starea indusă de legumă umană, nu a încetat să cânte în tandem cu numele ei.
Futu-i!
– E în regulă, spun, forțandu-mi picioarele să facă câțiva pași spre interiorul liftului. Nu pot decât să mă bucur pentru ea.
