Printesa mafiei

Uimirea s-a instalat.

Alana.
Cum doamne am putut să-mi pierd controlul atât de mult în preajma lui. Nu regret ce am făcut. Dar nu trebuia. Nu îl pot ierta nu vreau. Inima ar vrea. Atingerea lui pe pielea mea e ca un tatuaj mi-a intrat adânc și nu-l mai pot scoate și la propriu și la figurat pot să zic.
-Proasta. Proasta mai sunt.
-Nu ai cum sa dai înapoi acuma Alana. Ida nu e șocată de ce am făcut Știi ca îl iubești și de asta.
-Da dar nu-l pot ierta nu pot vreau să sufere la fel ca și mine.
-Eu zic să fii un pic mai calmă. Știi ca ți-a vrut binele nu?
-Cred ca da.
-Ce ai zice să vorbești cu el și să vezi ce are de zis. Eu cred ca a avut un motiv pentru toate astea.
-Nu știu dacă e o idee bună.
-La ce s-a întâmplat aseară eu cred ca e perfect să vorbiți.
-Bine o să încerc.
-Vezi să te îmbraci frumos. Dă-l gata. Ida e nebună dacă crede ca fac asta. Dar nu e o idee rea laș putea inebuni un pic. Așa ca decid să mă duc la sediul lui. Așa ca îmi iau o pereche de pantaloni scurți și un top mai decoltat decât ar trebui îmi prind părul într-o coadă și îmi iau bocanci. Nu cred ca e o idee bună dar tot decid să merg.

Ajunsă în fața sediului inima începe să-mi bată cu putere nu știu ce să fac. Inima îmi zice stai iar creierul fugi. Stau câteva minute bune în cumpănă și decid să intru. Băieți de la intrare mă cunoasc mă salută scurt.
-Alana? Ce faci aici? E Aiden

-Aaa. Cred ca am venit sa vorbesc cu Caleb? Nu știu de ce nu prea se bucura să mă vadă. Nu îl las să-mi zică nimic și îmi continui drumul spre biroul lui.
-Alana stai!
Nu îl bag în seamă așa ca merg mai departe decid să bat în ușă de 2 ori nu se aude nimic decât câteva suspine. Mai bat odată.
-Ce vrei. Am treabă. e nervos. Mai bat odată
-Intră odată. Deachid ușa încet nu știu ce aș putea să zic dar în momentul când dau cu ochii de el simt ca nu mai am aer. El e pe canapea iar în poala lui o roșcată i-l dezmiardă încă nu m-a văzut el stă cu capul pe spate cu ochi închiși și un pahar de whisky în mână. Inima nu îmi mai bate s-a oprit de tot de data asta.
-Caleb! sunt sigură ca este Aiden dar mai mult a urlat la el. Încep să văd în ceață și sincer mă bucur.
El își ridică capul iar când mă vede rămâne șocat. Da nu se aștepta să fiu eu. Dar nici eu nu mă așteptam să mă trădeze în felul acesta.
-Alana! vocea îi tremura. Dar mie îmi tremură sufletul. Nu pot să mai stau așa ca mă întorc pe călcâie și fug. Fug cat mai departe de aici nu mai rezist inima mea e praf acuma aseară îi era dor de mine iar acuma îl găsesc așa. Vreau să uit vreau să-mi scot toate astea din minte.
-Alana! nu stau fug mai repede mă urc în mașină și pornesc imediat nu vreau să-l aud. Nu știu unde merg unde să mă duc.
După mai bine de o oră de condus mă trezesc la sediul lui Vladimir.
Aici nu o să mă găsescă nimeni.
-Hei piticot? Ce s-a întâmplat?
-Eu eu nu am unde să mă duc! îi zic și imediat lacrimile încep să îmi ardă obraji.
-Vino aici. mă ia într-o îmbrățișare atât de caldă aveam nevoia de asta.
În ultima jumătate de an a fost mai mult decât un profesor a fost ca un tată pentru mine. Ia ținut locul tatălui meu care se prefăcea mort. La gândul ăsta inima mă strânge și mai tare. Iar lacrimile curg neîncetat.
-Poți să stai aici cat vrei. Și cred ca știu cum să te ajut dar acuma du-te și te spală și odihnește un pic apoi vin eu la tine.
-Mulțumesc .
Vladimir e un bărbat de 50 de ani el m-a învățat să trag cu arma la perfecție m-a învățat cum să fiu un asasin. Așa ca după ce frați mei au luat firma tatei. Eu am decis să îmi fac propria mafie să zic așa și bine am făcut pentru ca restul oamenilor au tendința să mă trădeze la fiecare pas. Așa ca pe lângă pista și garaj am decis cu Vladimir să încheiem un parteneriat eu îl ajut cu transportul armelor și bani desigur iar el îmi oferă oameni de încredere și sprijin. Nimeni nu știe doar Sergiu dar nici de el nu știe nimeni nu l-a văzut nimeni niciodată doar eu. Lumea crede ca stă mereu pe pistă dar nu e așa. Plus pe lângă asta el are o firmă de detectivi ca paravan. Pe lângă ca găsește persoane pierdute ziua noaptea omoara.

Au trecut 3 zile știu ca toți au început să mă caute nu îmi pasă vreau să simtă acelas lucru ca și mine. Vladimir mi-a dat de lucru să-mi ocup timpul. Ma antrenat m-a lăsat să îmi descarc nervi și supărarea.
-Deci o să mai stai ascunsă?
-Cred ca da.
-Cat?
-Până o să-i văd ca înnebunesc.
-Dar mama ta?
-Știu dar nu mai vreau să fiu mințită înșelată și trădată. Nu am nimic de pierdut dacă mai rămân aici. De ce vrei să mă fugărești?
-Niciodată piticot.
-De ce-mi zici mereu piticot?
-Pentru ca ești ca și copilul meu și la câtă putere ai în tine tot ca un piticot arăți. mă face să zâmbesc simt puțină dragoste din partea lui puțin mai multă.
Azi te antrenezi cu Beta.
-De ce?
-Cum tu nu poți ieși am de făcut un transport.
-OK. Dar știi ca Beta mă place nu?
-Știu dar nu îmi fac griji știe inima ta nu e deschisă dar să știi e un băiat bun.
-Te cred.

Au trecut 2 săptămâni în care i-am urmărit pe toți cel mai rău îmi pare de mama suferă mult și desigur frați mei. De 3 zile mă simt rău nu mi-e poftă de mâncare si mi-e greață. Nu știu ce-i cu mine ce e drept am băut și fumat cam mult în ultima perioadă dar am făcut asta mai mereu.
-Te simți mai bine? Beta stă un ușă rezemat și se uită cu ochii ăia căprui la mine e un bărbat frumos ne‐am apropiat în ultima vreme. Dar știe ca inima mea e dată și apoi făcută pres și călcată în picioare.
-Da.
-Cine nu te-ar cunoaște o să zică ca ești psihopata cum îi chinui ori nebună.
-Și tu ce zici?
- Cred ca putin din ambele.
-Atunci mă cunoști un pic.
-Îmi dai te rog geanta de pe pat iar am o migrenă îngrozitoare.
-Sigur. Azi avem un client vrea să căutăm pe cineva și i-a cerut pe cei mai buni. În timp ce vorbeste caut prin geanta pastilele alea amărâte. Iar Vladimir ne vrea pe noi.
-Noi? îmi continui căutarea la fundul genți dau de un absorbant iar capul îmi explodează efectiv.
-Mă auzi ?
-Nu! În ce dată suntem?
-15 cred.
Nu pot să cred cum am putut uita așa ceva de când am făcut 18 ani nu am mai luat contraceptive și și. Nu poate fi adevărat nu acuma.
-Hei ești bine ?
-Am nevoie de o favoare dar să nu știe nimeni.
-Orice!
-Vreau să te duci și să-mi iei un test de sarcină! da e șocat și eu sunt.
-Crezi?
-Nu știu.
Nu mai zice nimic și pleacă. Nu vreau nu poate fi adevărat încă nu am nici 19 ani.
După 20 de minute Beta vine îmi întinde punga dar nu cred ca pot să fac asta.
-Hai eu o să fiu aici.
-Mulțumesc.
Intru în baie fac ce scrie pe ambalaj. Ies din baie dar las testul acolo. Mă așez pe pat și nu știu ce să cred. 5 minute parcă îs ore. Ridic privirea către Beta știe ce vreau se duce și îmi aduce. Îi simt privirea. Iau testul din mâna lui și .... două liniuțe. O să am un copil.
-O să fie bine crede-mă. Suntem aici.
-Pot să fiu singura?
-Desigur. Îi zic lui Vladimir să te înlocuiască.
-Nu o să vin eu. Doar lasă-mă un moment.
Da din cap și iese afară.
Stau un timp și mă gândesc la ce nu știu nici eu. O să am un copilaș cu iubirea vieții mele dar el ...
Îmi pun mâna pe burtică și o senzație stranie încolțește în mine. Acuma am pentru ce să mă ridic, am un motiv să trăiesc, pentru copilul ce e în mine. Decid să mă ridic îmi iau costumul de motor pe mine. E din piele tot și se mulează pe fiecare curbă pe de caorpul meu. După ce mă pregătesc ies afară.
-Ești mai bine.
-Da! Zic cu hotărâre în glas.
-Mă bucur.
-De ce trebuie să ne vedem cu iei ?
-Sunt niște oameni importanți să zis așa vor să vorbească direct cu noi.
-E ok ca ne văd fetele?
-Nu o să zică nimic. Sunt oameni ce au multe secrete. Și știu cu cine fac afaceri.
-Cred și eu. Doar când îl vezi pe Vladimir simți frică.
Mergem în camera de întrevedere Beta intră primul din ce văd prin geam îs în jur de 5 persoane. Dau să intru în cameră iar când vreau să ridic ochii spre iei încremenesc.
-Alana! ca un strigat disperat ,îmi strigă tatăl meu numele știu ca e în picioare dar ochi mei stau pe bărbatul a cărui copil îl port în pântece. Înghit în sec când mă gândesc. Mă uit la el și e distrus fizic barba i-a crescut enorm de mult părul și el la fel șuvițele îi ajung în dreptul nasului. În ochi lui găsesc ușurare dar și durere aceeași care o aveam și eu.
La fel și tata. Eu simt ca nu am aer ca să nu cad jos mă sprijin de Beta iar el imediat mă ajută aud maxilarul lui Caleb de aici inclestanduse.
I-am adus unde am vrut dar nu mă simt bine deloc. Așa au simțit și iei.
Cu toată forța ce mi-a rămas în mine mă îndrept de spate ridic capul și privesc spre fiecare. Frați mei arată și iei distruși iei nu meritau.
-Ați găsit ce  căutați presupun! vocea mi-e rece fără pic de regret. Doar ca în mine se dă o luptă ce mă distruge.