Yuno o privea pe sora ei cum dormea. Ii era dor sa o vada asa.
Isi aduce aminte cum statea si o veghea dupa ce parintii amandurora s-au stans din viata. Plangea in somn,striga, se agita, iar Yuno statea treaza nopti intregi, stand langa ea si mangaind-o pe frunte soptindu-i ca e langa ea si o va iubi intotdeauna. Trebuia sa fie tare pentru sora sa,de aceea niciodata nu-si arata tristetea cand era langa ea. Dupa ce a trecut peste tot si cand dormea noaptea linistita,se trezea Yuno si lua poza parintilor in mana. Plangea si le jura ca pentru ea,ei mai exista.
Revine cu picioarele pe pamant,atunci cand Min se trezira si ea. Ii zambeste calduros.
-Buna dimineata, sopteste Min inca adormita.
-Buna,buna.
Min se scoala din pat mergand la baie si facandu-si rutina. Pentru azi,vestimentatia ei era una lejera, o rochita neagra si niste balerini de aceeasi culoare. Parul l-a prins intr-o coada de cal dezordonata.
Cand iese din baie,Yuno nu mai era in dormitor. Merge in bucatarie,stia ca o va gasi acolo si chiar a avut dreptate. Pregatea micul dejun.
-Yuno,lasa-ma sa te ajut.
-Nu,nu. Eu te-am ranit destul,si mi-am dat si eu seama de greseala facuta. Lasa-ma pe mine.
Se uita nervoasa la Yuno,in acel moment vrand saplece si sa nu se mai intoarca. De fiecare data se ajunge la aceeasi discutie. Yuno o privea confuza.
-Intelege Yuno,nu mai vrea sa vorbim despre asta,ok?! Gata! Am inteles. A fost o greseala si aici am gresit eu cel mai mult. Nu mai vreau sa vorbim despre asta,bine?
Nu mai zice nimic,doar continua sa prepare omleta. Iar am dat-o in bara, gandise.
-S-scuze. M-a cam luat valul.
Intr-un sfarsit,Min rupe toata acea tacere apasatoare.
-Nu e nimic, primi un raspuns cu zambetul pe buze.
Yuno pune omleta pe doua farfurii,asezandu-le pe masa. Isi ureaza amandoua "Pofta buna" si incep sa manance.
**
Telefonul lui Min incepuse sa vibreze. Primise din nou un mesaj. Il ia plictisita de pe masa, apoi citeste.
- Te astept astazi la 14:00 in fata parcului de langa cafenea.
- Si daca nu o sa vin?
- O sa te astept mereu,pana o sa vii. <3
Obrajii lui Min incepura sa se roseasca treptat. Din nou numar necunoscut?
-Cine e ?
Intrebase Yuno curioasa.
-Numar necunoscut. M-a chemat astazi in fata parcului.
-Si o sa mergi?
Min ezita pentru inceput,dar apoi ii raspunde hotarata pe ea.
-Da.
-Esti sigura,Min? Nu stii cine este.
-O sa aflu.
Avand in vedere ca deja era 13:30, Min se pornise deja. Nu statea prea aproape de acel parc. Se uita in jur si vedea doar cupluri fericite. Unii dintre ei se sarutau,altii se tineau de mana spunandu-si unul celuilalt cuvinte frumoase,altii imparteau o inghetata. Zambise la gandul ca si ea a fost asa odata. Dragostea e frumoasa,dar in acelasi timp oarba. Te face atat de vulnerabil.Iti deschide mintea,inima si asta inseamna ca cineva poate sa patrunda in ele si sa le distruga.
Ajunsa in fata parcului se aseaza pe o banca si se uita in jur. Nici macar nu stia pe cine asteapta. Scapa un oftat zgomotos.
Cineva vine in spatele ei punandu-i mana la ochi. Min tresare. Nu sita ce se intampla.
-Nu te speria,iubire. Nu ti-as face rau niciodata.
Min inghiti in sec. Nu era Sehun,asta stia sigur,si vocea...Ii se parea cunoscuta,dar nu stia sigur a cui este.
Ii lasa un sarut pe frunte apoi o lasa cu ochii in soare. Min se uita in jur dar nu vazuse nici un baiat singur. Pe banca,langaea se afla un buchet mare de trandafiri rosii si cu unul alb in mijloc, un ursulet iar langa era un plic. Il deschide si incepe sa-l citeasca.
" De cand te-am vazut,stiam ca ai ceva special si esti diferita de toate fetele pe care le-am intalnit pana acum. M-ai facut sa traiesc sentimente noi,pe care nu le stiam pana acum. Vreau sa te strang in brate, sa-ti aud inima batand. Sa te sarut,sa am grija de tine. Daca nu esti tu,nu e nimeni!
Cu multa dragoste: Admiratorul tau "
_____________________
Needitat.
Ok,deci stiu ca v-am lasat cu ochii in soare si imi pare rau pentru asta :)) Dar voiam sa ramaneti putin pe jar.
Astept comentarii <3
