- La dracu',Sehun! O sa-ti para rau pentru asta.
Se apropie de el,impingandu-l de langa iubita lui. Il loveste cu sutul in stomac, dandu-i hainele in mana si luandu-l de brat, aruncandu-l afara din casa. Se apropie ingrijorat de bruneta, acoperind-o cu un cearsaf incercand sa o calmeze.
Tremura din toate incheieturile iar fata sa era brazdata de mici picaturi amare.
Se ura pentru ce a patit. Se invinuia pentru tot. Daca ramanea cu ea,asta nu se mai intampla.
-Gata,Min. Sunt cu tine.
O strange mai tare in brate,lasandu-i un mic sarut pe frunte. O intinde pe pat,punandu-i capul pe pieptul lui,mangaind-o usor.
Isi strange usor pumnii, incercand sa-si calmeze toata furia mai mult pentru iubita sa, ca de nu era ea acum, Sehun sigur se afla in acet moment intr-o balta de sange, incostient.
- Min. Min,linisteste-te. Iti promit ca niciodata nu o sa te mai las singura. Te voi lua cu mine oriunde as merge, si iti jur ca nenorocitul ala nu te va mai atinge cat vei trai.
Bruneta suspina,tragandu-si nasul. JongIn ii saruta lacrimile ce i-au cazut pe obraz,facand-o pe fata sa roseasca.
- N-nu e vina t-ta, incearca sa-i explice,lasand cuvintele printre micile suspine cei paraseau gura.
*Daca eram cu tine,asta nu se intampla,deci e vina mea*, gandise, fara sa-i raspunda brunetei pentru a nu o supara si mai tare.
Stia ca trece printr-o perioada grea,asa cum a mai patit in urma cu cativa ani. Decesul parintilor sai,a schimbat-o total. Din copila cu zambetul pe buze, care imbratisa pe toata lumea trista, care era alaturi de toti cei printr-o perioada grea, a devenit o fata matura, ce-si inchide toate gandurile in ea. Acum ca si sora ei a plecat si ca Sehun a ranit-o, o astepta o noua schimbare. Voia sa-si uite caracterul naiv, ce putea fi pacalit doar printr-un cuvant frumos rostit cu zambetul pe buze.
Din ziua in care oamenii pe care-i iubea cel mai mult au lasat-o singura intr-o lume fara sentimente, iesea in fiecare seara pe balcon,privind cerul si intrebandu-se:
" Oare cum este o viata normala? Cu parintii langa tine, care sa te sustina, cu o sora care nu-si bate joc de tine si nu-ti fura persoana pe care o iubesti. Oare cum este? De ce nu pot fi ca orice copil normal? De ce acum? Cum va fi ziua mea de 18 ani fara voi,mama si tata? "
Si-si lasa usor lacrimile sa cada pe obraji.
-Min! Min raspunde!
Isi clatina usor capul,privindu-l pe Kai,care era ingrijorat.
- La ce te gandeai?
- N-nimic..
Se ridica,mergand in bucatarie si punandu-si un pahar cu apa.
Din cauza slabiciunii ce ii domina acum corpul,scapa pe jos, mici bucati de sticla imprastiindu-se pe gresie.
-Oh.. sopteste,aplecandu-se sa stranga, dar intr-o fractiune de secunda o bucatica ii strapunge pielea,lasand mici firicele de sange sa se prelinga pe mana.
-Prostuto,de ce nu mi-ai spus mie ca vrei apa? Se apropie de ea uitandu-se la mana. O ia in brate, asezand-o pe canapea, luand trusa de prim-ajutor, scotand de acolo pansament si o sticluta mica de spirt. Pune pe o bucatica de vata, incepand sa tamponeze pe rana. Aceasta scanceste din dinti, Kai sufland usor asupra taieturii. Dupa ce mai repeta de cateva ori actiunea, ii pune un plasture,lasandu-i un mic sarut.
- Se va vindeca repede.
Ii spune zambind.
_______________________________________________
Deci, in primul rand: Imi pare foarte,foarte rau pentru intarziere si pentru cei care au astept acest capitol. Stiu ca este scurt,dar mi-am facut putin timp liber si am profitat de acesta la maxim :) Este facut in graba,poate este si plictisitor,dar nici ideile nu au fost de partea mea. Imi cer scuze. :( In curand voi posta la Black Heart si la Exo-Oneshot. ♥
#Needitat.
