-Min,haide sa mananci. Este ora 10:45.
Imi sopteste Yuno la ureche,facandu-ma sa ma stramb. Iese din camera, eu deschizandu-mi cu greu ochii. Ma deplasez plictisita spre dulap,de unde imi iau o rochita. Cobor jos plictisita. Micul dejun era pregatit pe masa,iar Yuno deja manca. I-am urat 'pofta buna" ,incepand sa mananc si eu.
**
Min,toata ziua a stat in pat,uitandu-se la seriale si mancand ciocolata. Nu ii steatea in fire acest lucru. Ea este mult mai sociabila si energica. Spre seara,Yuno vazand ca nu mai iese din camera, merge la ea ingrijorata.
-Min,ce s-a intamplat? Tot ce ai facut azi a fost sa stai in camera.
-Nu am nimic. O sa ies acum afara.
-Este tarziu. Nu vrei sa vin cu tine?
-Stai linistita,ma descurc.
Ii zambeste incaltandu-se intr-o pereche de balerini si iese din casa.
Fiind ora 21:30, perdeaua neagra presarata cu stele isi facuse prezenta,acompaniata de luna si felinarele aprinse pe strazi.
Isi lasa capul in jos,gandindu-se la acel baiat misterios. Il uita-se complet pe Sehun,dar in adancul inimii, inca suferea. Se gandea de ce nu o suna? De ce nu o cauta? Acum doveste cata iubire a purtat,fiind sigura ca nici 1% nu exista.
Un grup alcatuit din 4 baieti erau pe partea cealalta a strazii,dar Min observase cum se uitau toi la ea. In gat i se formase un nod, sperand sa nu o bage in seama.
Cei 4 tranverseaza strada venind sprea ea,toti ranjind. In acel moment nu stia ce ar trebui sa faca. Se blocase,indivii apropiindu-se de ea.
-Mai,mai. Se pare ca in seara asta ne vom distra.
Spuse unul dintre ei,analizand-o pe fata din cap pana in picioare. Toti duhneau a bautura.Sigur sunt beti,si asta o facea pe Min sa nu mai vada vreo scapare.
Unul dintre ei vine amenintator de aproape,izbind-o de perete.
Din perspectiva lui Kai
Am iesit si eu la o plimbare de seara,incercand sa-mi fac oridne in ganduri..dar degeaba. In fiecare minut ma gandesc la Min. La acea persoana pe care am gasit-o plangand in fata unui bloc, la zambetul ei dupa ce am ajutat-o. Cum sa faci sa suferi un suflet atat de fragil? Era atat de frumoasa. Ochii ei plini cu lacrimi o dadeau de gol la cat de trista era si ca sufletelul ei mic era rupt in bucatele mici. O s-o protejez mereu.
Tot plimbandu-ma pe strazi,vad niste tipi cum se luau de o fata.
Cand am vazut ca a lipit-o de perete nu am mai stat pe ganduri si am inceput sa alerg spre ea.
Cand ma apropii observ ca este Min. Imi fac ochii mari,inclestandu-mi maxilarul. O sa le para rau...
Gandesc punandu-mi gluga in cap,nu voiam sa ma recunoasca.
Ajung acolo, si dau cap in cap doi din badaranii aceia,ei cazand pe jos. Imi era mai usor fiindca era toti beti. Halal oameni. Mai lovesc unul dintre ei in stomac iar pe cel de langa Min il dau cu capul de perete,prapusindu-se amandoi pe jos.
-Fugi mai repede de aici!
Ii spun eu fugind de acolo.Nu voiam sa vada cine sunt. Fuge si ea din acel loc. Am urmarit-o pana cand a ajuns in fata blocului ei si a intrat in el. Voiam sa o tin in brate, sa o sarut si sa-i spun ca sunt langa ea si nimic rau nu i se va intampla.
Din perspectiva autoarei
Intra speriata in casa,povestindu-i lui Yuno tot. Mai ales de salvatorul ei. Avea la crimi in ochi din cauza fricii pe care o avea in suflet. Oare cine era el? De ce nu i s-a aratat? Purta gluga pe cap,iar privirea incetosata nu o ajuta chiar deloc.
Yuno o obliga pe sora sa sa se culce.Dupa tot ce s-a intamplat ii cam trebuia odihna.
Se pune in pat dar telefonul o anunta ca primise un mesaj.
" Iubito, nu mai iesi afara la ore tarzii.Ai vazut ce ti s-a intamplat? Ma bucur atatde tare ca am fost acolo sa te ajut. Vreau sa te am in brate. Asta vreau. Noapte buna,micuto! ♥ "
Min incepuse sa zambeasca fara oprire,adormind cu telefonul in mana.
_______________
Needitat.
