Little Demon /Yaoi//boyxboy

Capitolu 4 ~

Ayato ~

Mama, mamă, nu se poate revinoti mama am nevoie de tine mamă.
Am început să strig și să plâng în hohote sperând ca nimic să nu fie adevărat , și ca mama să fie bine.
Am simțit cum sunt îndepărtat de mama și sunt izbit cu brutalitate de perete...
***
***
***
M-am trezit transpirat, abea dacă mai puteam respira, fața îmi era pătată de lacrimi, se pare ca iar plânsesem în somn, dar așa era de fiecare dată când visam cu mama, mereu același vis cd mă distrugea încetul cu încetul, îmi lipseau atât de mult îmbrățișările ei, a fost singura persoană care a ținut cu adevărat la mine, dar universul nu a fost de partea mea și mi-a luat tot ce aveam, mama a fost omorâta, și acum îmi vin imaginile terifiante cu mama care zacea fără pic de suflu pe asfaltul rece.
Din ziua accea am promis ca mă voi răzbuna și ca îi voi plăti cu aceas monedă acelui imbecil.
Gândurile mi-au fost întrerupte de o voce cunoscută dar mai mult somnoroasă.
- Ayato? Te-ai trezit?
Mă uitam către persoană care se afla lângă mine, stăteam și îl priveam atent pe Jin fără a mai spune nimic.
- Ayato? Ai plâns cumva?/
Întrebă acesta cu o urma de îngrijorare.
De ce îi pasă lui până la urma?
- De ce îți pasă tie? Am întrebat puțin iritat.
După ce mă violat crede ca o să îi cad în plasă și o să mă ducă cu zăhărelul cum ca îi pasă?
Oh nu Jin Evans, te cunosc destul de bine , dar ceva îmi scăpa...
Din cate am înțeles când se culca cu o persoană , nu mai prinde următoarea zi, îi omora.
Dar eu? Eu de ce eram încă în viață.
- Ayato...pentru numele lui Dumnezeu... Chiar îmi pasă, vreau să știu de ce ai plâns..
Nu am dormit.. Te-am auzit cum o strigai în somn pe mama ta.
- Nu e nimic, un simplu vis .
Am încercat eu să ma liniștesc, fără a mai zice nimic m-am ridicat din pat și mi-am luat hainele pe mine, ajuns în fața uși încercând să deschid ușă , două mâini mi-au cuprins brațul trantidnuma de perete.
Atunci la impactul cu peretele scenă petrecută în ziua morții mamei mele mi se derula iar prin minte, am început să plâng iar.
De ce a făcut asta?
- Știam eu ca e ceva , spuse Jin în timp ce se apropia de mine, te-am trântit pentru ca ai vorbit în somn , și știam ca dacă o voi face o să începi să plângi.
- Jin... De ce îți pasă așa de mult? De ce vrei să stii de ce am plâns? Până la urma sunt doar o victimă de care te vei sătura intr-un final, un simplu om pe care îți satisfaci plăcerile iar apoi vei face cu mine cum ai făcut și cu ceilalți dinaintea mea.

- La naiba cu asta Ayato..
A început Jin să tipe, asculta pustiule nu mă cunosti, nu stii ce simt, nu stii ce gândesc, nu stii ce mă doare, cum mă simt , doar pretinzi ca mă cunosti, dar defapt nu stii nimic despre mine , absolut nimic dragul meu Ayato.
Pur și simplu am rămas surprins, oare așa de tare la deranjat ceea ce am spus?
Dar nu mai apucasem să spun nimic pentru ca Jin părăsise încăperea lasandu-ma  cu ochii în soare, fără nici un răspuns la întrebările ce mi se derulau în minte.

In caz de greșeli, imi cer scuze, nu m-am uitat peste capitol.