Little Demon /Yaoi//boyxboy

Capitolu 6 ~

>>Ayato<<
Stăteam și priveam tavanul încercând să îmi pun gândurile în ordine.
Acum mă aflam acasă, după fază cu Jin când începuse să plânga acesta dori să rămână singur, presupun ca nu vroia să îl văd în halul ală.
Dar nici mie nu îmi venea să cred, nici nu credeam ca poate plânge, adică de când îl știu eu a fost cel mai mare nesimțit din școală, la toți le e frică de el,chiar și bătăușilor .
Niciodată nu am simțit frică când eram în preajma lui , simțeam ca nu poate să îmi facă nimic și ca el defapt nu e așa, și aveam în plan să aflu cine e cu Adevărat Jin Evans, marele Jin Evans , după ce am spus toate astea am început să chicotesc, chiar îmi doream să îl cunosc .

****
****
****
??? Ayato,trezirea, trebe să te pregătești de școală.
O auzeam pe mamă cum țipa din bucătărie.
- Încă 5 minute, spun eu pe un ton destul de ridicat astfel încat să mă audă.
- Dacă ai stii cât e ceasul nu ai mai vrea încă 5 minute , continuă mamă care se aflase deja la mine în cameră, ce repede se mișca.
M-am ridicat somnoros din pat , și mi-am luat telefonul uitanduma la ceas.
07:45??? Cee, de ce nu mai trezit mai repede? Îi spun eu mamei în timp ce mă ridicasem cu viteză din lat mergand in baie facandu-mi rutina de dimineață .
După ce am ieșit din baie mi-am luat repede pe mine o pereche de blugi negri strâmți pe corp și un tricou alb pe care scria " I cross my heart, I hope to die"
Am ieșit din cameră cu cea mai mare viteză luandu.mi ghiozdanul de pe pat și tenesi cu care mă încălțasem din mers, ajuns în bucătărie o priveam pe mamă care râdea.
- Nu te-am trezit pentru ca e tatăl tău acasă, te duce el, spuse mamă inca razand.
- Tu îți bâți joc de mine? Ah,nu puțeai să îmi spui de la început?
- Și să pierd toată agitația asta? O nu ,nu .
Du-te ca tatăl tău te așteaptă afară.
I-am zâmbit cald mamei apoi am sărutato pe obraz și am plecat spre masina, tată stătea liniștit la volan iar când mă văzusem îmi oferise un zâmbet cald.

~Dupa 15 Minute ~
08:04
Oh e bine, încă nu se sunase, spun eu coborând din mașină și salutandul pe tată apoi pasind încet spre școală.
Cum făceam câte un pas auzeam râsete din partea celorlalți, nu era nimic nou, mereu își băteau joc de mine doar pentru ca învățăm bine și doream să devin cineva nu niște delicvenți ca ei.
Râsetele sau oprit dintr-o dată, nici musca nu se mai auzea , era liniște totală și nu înțelegeam de ce , până când m-am întors cu spatele.
Oh acum înțeleg, Jin întrase în școală, nimeni nu îndrăznea să îi zică nimic, doar ceilalți care se dădeau cu bună pe lângă el luandul cu " Hei frate, ce mai faci" și alte chestii, dar acesta nu le răspundea în niciun fel, doar trecea nepăsător pe lângă ei.
Ajuns intr-un final în fața mea acesta se opri și mă privise apoi îmi oferise un zâmbet atât de Kawaii și sincer, nici nu îmi dădusem seamă ca mă înroșisem.
Fără să mai zică nimic Jin mă cuprinse de mâna și mă trase după el până în clasă.
Când vroiam să mă duc la locul meu acesta se puse în fața mea și arătase către bancă lui, apoi îmi făcuse semn să mă așez în bancă lui.
Când m-am așezat toti colegi se uitau către noi mirați, dar Jin le oferise o privire gen " Ce va trebuie" iar aceștia își văzuse de treaba lor.
Ora începuse dar n-am înțeles nimic din ce spunea profesorul, tot ce făceam era să îl privesc pe Jin, care nu ezitase să îmi zâmbească.

****
****
Clopoțelul anunța terminarea ultimei ore, era o zarvă totală în clasa, care mai de care vroiau să iasă, arătau ca o adevărată turmă de oi.
Îmi luasem ghiozdanul pe umăr, și dădusem să plec dar niște mâini mă cuprinse de talie și mă trase la pieptul sau.
Mi-am ridicat privirea observandul pe Jin,am dat să zic ceva dar acesta mă întrerupse.
- Azi vii la mine, și nu vreau să aud nici un refuz, avem temă la franceză și am nevoie de ajutor.
Ah ..și când credeam ca e singurul care nu mă folosește.. Dar la ce aș putea să mă aștept din partea lui...e la fel ca toți ceilalți, poate am greșit crezând ca e altfel, și nici nu puteam să îl refuz.
După jumate de ora de mers am ajuns acasă la Jin, am observat ceva ciudat la el, când am ajuns în față uși expresia lui se schimbaseră în una tristă, dar nu am spus nimic și am continuat să îl urmăresc cu pași lenți până la el în cameră.
Dar nici bine nu am intrat ca acesta mă cuprinse de braț proptinduma de ușă, începând să mă sărute pe gat apoi pe buze, am încercat să mă desprind din strânsoare dar nimic, era prea puternic, iar pe acesta nu îl deranjase deloc acțiunile mele , ci continuase să îmi muște gâtul lăsând pe ici-colo semne.
Până în momentul în care am început să tip:
- Jin! Da-te, nu am degand să te las să profiți de mine! Am spus eu încercând să păr dur.
- Să profit de tine ,nu suna rău, spuse acesta pe un ton calm.
- Stii, m-am saturat de oamenii ca ține care cred ca daca au tot ce le trebuie au și dreptul de a profita de persoanele care nu se pot apăra, tu Jin esti la fel ca ceilalți un răsfățat , un om care crede ca lumea e la picioarele sale, și nici nu înțeleg ce e așa de înfricoșător la tine, nu ești deloc mai special ca ceilalți.
Mă mir cum de stau ai tai prin preajma ta, spun eu pe un ton sictirit .
Acesta doar rase amar și mă privi în ochii cu o tristețe de nedescris.
- Crezi ca viață mea e frumoasă?/ca am tot ce îmi trebuie? Ca sunt un răsfățat?
Viață mea nu e deloc frumoasă, iar eu nu am nici jumate din cât ai tu Ayato, tu nu stii să prețuiești o persoană.
Nu știi cum e să vi de la școală și să nu găsești pe nimeni în casă, să aștepți până seara târziu să mănânci , să stai zile intregi nemâncat și singur, iar pe cei din preajma ta să ij doară undeva, doar pentru ca sunt ceea ce sunt.
Părinți? Tu te auzi ce spui Ayato? M-au părăsit de mult timp,le era frică de propriul lor copil, m-au lăsat în grijă mătuși căruia nu îi pasă de mine.
Dar tu totusi spui ca am tot ce îmi trebuie .
Dar stii care e faza Ayato?
Nu mă cunosti deloc, nu stii nimic despre mine , absolut nimic, nu stii nici măcar ca te-aș putea omora pe loc fără să îmi pese.
Dar la naiba ca imi pasă , spuse acesta dând cu pumnul în perete.
Îmi pasă de tine Ayato, puteam să te omor din prima zi în care te-am văzut, dar ceva mă atras la tine ,ceva ce mă făcut să îți dau o șansă, dar stii ce, la tot ce ai spus azi ti-ai cam pierdut șansă,spuse acesta razand, dar nu era râsul lui, era un râs forțat.
Nu știam ce să mai spun,imi părea rău de ce am spus,chiar nu știam ca el defapt E dat deoparte de propi părinți, și avea dreptate, nu mi-am dat seamă cât de bine e să ai pe cineva care te așteaptă acasă cu masă deja pregătit și să îți poarte de grijă.
M-am uitat către Jin, acesta nu mai zâmbea, avea o privire tristă, mă durea să îl vad așa, mă apropiasem incett de el inconjurandumi mânuțele în jurul taliei sale și strangadul tare, exact cum făcusem atunci când mă salvase de Mark.
L-am privit în ochii apoi mi-am presat buzele peste ale sale,sarutandul și muscandui buza de jos, acesta mi se alăturase la sărut preluând jocul, îmi explora fiecare părticică nescapandui nimic.

Baby why,baby so cry nană:))
Saranghae paboia lala:))
Și asta a fost capitolu ^=^
Cam atât :'(