Little Demon /Yaoi//boyxboy

Capitolu 5 ~

>> Jin <<
Stăteam și analizam priveliștea in timp ce mai vedeam copii care se joacă între ei, și își trăiesc copilăria.
De multe ori regretăm ceea ce am ajuns, dar mereu există un răspuns care mă făcea să continui.
De ce să renunt la ceva ce îmi face bine? De ce să las singuru lucru prin care mă pot elibera de toate?
Măcar o dată mi-aș fi dorit ca părinți mei să mă iubească și să mă îngrijească cum fac alții părinți cu copii lor, de multe ori eram invidios pe copii de la mine din clasă care aveau partinti calora să le pese de ei.
Iar acum Ayato, de ce nu crede ca imi pasă de el?
Bine nici eu nu m-aș crede, dar piticul asta a trezit ceva în mine, mă făcut să simt ceva ce nu mai simțisem niciodată.
Chiar îmi doream să îl cunosc și să îl protejez.
Nici nu mi-am dat seamă când lacrimile începuse să îmi curgă pe obraz.
Ah Jin, ce e cu tine.
Am dat să mi le șterg, dar cineva fusese mult mai rapid, o mâna micuță îmi șterse lacrimile , oh Ayato.
L-am privit pe micuțul care îmi zâmbea, dar era un zâmbet așa de trist , mi-am dus mâna către inimă și am strâns tare în pumn tricoul , închizând ochii altfel dandule cale liberă lacrimilor să cadă.
Când mi-am deschis ochii am observat ca zâmbetul lui Ayato dispăruse , și cum lacrimi îi se scurg pe obraz, plângea si el, dar de ce?
>> Ayato <<
Stateam și îl priveam pe Jin cu închide ochii și lacrimile încep ai curge pe obraz, am observat să își dusese mâna în dreptul inimi și strânse materialul tricoului.
Când am văzut asta am început să plâng si eu.
L-am văzut pe Jin cum își deschide ochii și începe să își șteargă lacrimile, iar apoi își întoarce privirea către mine .
- Ayato, de ce plângi? Mă întrebase Jin cuprinzandu-ma în brațe.
- Ca plângi tu, i-am răspuns eu ascunzându.mi capul la pieptul lui.
>> Jin <<
El plânge pentru mine? Plânge pentru ca am plâns eu?
Niciodată nu a mai plâns cineva după mine, nu stiam cum să reacționez, dar nu înțelegeam de ce plânge, până la urma l-am violat, și știe cat mă poate duce capul, și totusi el încă se află aici în brațele mele și plânge .
- Gata Ayato, nu mai plânge,încercam eu să îl liniștesc cumva.
Am auzit cum acesta se opri din suspinat și își ridicase privirea ptivindu-ma în ochii adânc.
Avea niște ochii așa de frumoși, am continuat să îl privesc și eu apoi apropiandu-ma de el presandu-mi buzele peste ale sale, atunci am închis ochii iar o lacrimă care nu apucase să mai iasă începu să curgă ajungând pe obrazul lui Ayato.