- La scoala,Min!!
O striga mama ei, tragand-o din par,roscata cazand din pat.
Aceasta era rutina zilnica. Batuta, facuta de ras la scoala,apoi din nou batuta. Traia un chin in fiecare secunda ce se scurgea odata cu viata ei. De cand tatal ei a hotarat sa parareasca lumea,trecand in cea de dincolo,mama ei o batjocora mereu si o batea. In fiecare seara venea acasa beata, luandu-se de roscata din orice mic motiv.
Min inghitea in sec mereu, lasandu-si lacrimile amare sa curga usor pe obrajii ei rozalii. Isi dorea sa faca 18 ani si sa-i paraseasca mama,sa-si vada de viata ei fara alte complicatii. Tuturor li se pare absurd gandul roscatei. Cum sa-si lase mama? Dar pentru ea era un bine. Putea sa faca ce-si dorea mai mult, sa termine scoala si sa ajunga ceva in viata.
La scoala era fauta de ras tot din cauza mamei sale, care se culca cu toti barbatii pe care ii intalnea in cale, doar ca sa primeasca bani,dar in loc sa-i foloseasca pentru lucruri mai bune, dadea banii pe bautura.
Roscata traia in lumea ei. Se refugia mereu acolo gasindu-si alinarea in visele frumoase pe care le avea cu printul ei,Baekhyun. Era cel mai popular tip din scoala,si cel mai bogat. O innebunea de fiecare data il vedea, el nici macar nu-i arunca o privire. Nici ea nu isi inchipuia cum poate sa placa o astfel de persoana? Dar,acei ochi caprui,parul brunet care era mereu in toate partile,buzele sale subtiri si rozalii, isi dorea din tot sufletul sa le guste,dar stia ca era imposibil. Nu se va uita niciodata la o ratata ca ea,cu mama ei care e o tarfa, iar tatal sau care a decis sa se sinucida cu 2 ani in urma.
Cum s-ar uita el la o fata fara forme,slaba incat doar oasele si pielea se vedeau pe ea si mai ales cu asa o familie?
A vrut de doua ori sa se sinucida,dar prietena ei cea mai buna a oprit-o. Voia sa lase aceasta lume, si sa plece acolo sus,intre ingeri,unde era in siguranta. Stia ca era o lasa daca facea asta,dar decat sa suporte toate chinurile,era mai bine.
Se scoala de pe jos sub privirile acre ale mamei sale, ochii ei fiind umpluti de lacrimi.
-Te rog,mama. Trebuie sa cumperi ceva sa mancam!
Roscata nu primise un raspuns,dar in schimb palma fiintei care a nascut-o a facut contact cu obrazul lui Min. Aceasta duce mana la locul lovit,ridicandu-se repede si fugind in baie.
Aceeasi pereche de blugi murdari ,aceeasi bluza cu scame ce miroasea cumplit, aceeasi tenisi rupti.
Asta era imbracamintea fetei. Numai aceste haine le mai avea,care erau bune de nimic.
Iese din casa,indreptandu-se spre scoala cu capul in jos. Toti care treceau pe langa ea intorceau capul dupa ea,apoi mici chicote se auzeau din partea lor. Roscata incerca sa se calmeze cu gandul ca va ajunge la acel liceu si isi va vedea printul.
- Inca mai ai curaj sa vii in halul asta la scoala?
Vocea pitigaiata a celei mai populare fete din scoala se aude. Krystal mereu isi batea joc de ea, de fiecare data cand avea ocazia.
Min intra pe usa scolii fara sa-si intoarca capul. Intra in clasa ei punandu-se in ultima banca,uitandu-se in jos.
**
Orele trecuse greu,roscata nefiind atenta la ce spuneau profesorii,acestea intelegand-o,stiind situatia in care se afla.
Iese din scoala,dar un grup de baieti se apropie de ea amenintator.
- Un mic cadou pentru tine. Poate nu o sa te mai intorci!
Vocea lui Krystal se auzi din nou,acei baieti incepand sa dea in ea fara mila. Primea pumni in fata,genunchi in stomac. Cazu' pe jos, aproape fara suflare,pana cand o voce ca de inger se aude.
-Indepartati-va de ea! Acum!
Rosctata recunoscu' imediat vocea,fiind uimita ca el era aici si o salvase de badaranii care se luau mereu de ea. Era Baekhyun. Se apropie de ea luand-o in brate, aducand-o la masina lui personala.
- Dar,iubitule. O sa te imbolnavesti de la ea!
-Gura,Krystal! Si intelege,nu suntem impreuna!
Deschide portiera intinzand-o pe locul din spate. Porni masina,in cateva minute ajungand la vila unde locuia. O ia din nou pe roscata in brate,intrand in casa. O aseaza pe pat uitandu-se la ea.
- Esti bine?
O intreaba acesta,roscata doar statea si-l privea,crezand ca tot ce se intampla ete doar un vis, trezindu-se imediat ce mama sa o va lovi din nou, dar se pare ca finalulacestuia nu mai venea. Da din cap afrimativ. Cum sa nu fie bine? Era in casa baiatul pe care il placea inca din clasa a-4-a. Nu o mai durea nimic,nu mai stia nimic,nu ii mai pasa de nimic.
- Stiu povestea ta,de aceea am decis impreuna cu parintii mei sa stai aici..
Inima fetei incepu' sa bata din ce in ce mai tare,nestiind ce raspuns i-ar putea da.
- N-nu... n-nu v-vrea s-sa..
- Nu deranjezi.. Chiar deloc. Uite,stii care e adevarul? Eu te plac. Stiu,stiu ca pare imposibil,ca sunt baiatul acela popular. Dar nu imi pasa asta,Min. Nu imi pasa ce s-a intamplat cu familia ta, nu imi pasa ca viata este impotriva ta,de acum nu va mai fii, iti promit.
Ramane uimita de cuvintele lui. O place? El chiar o place? Pe ea?
- Nu o sa-ti cer explicatii ce s-a intamplat,chiar daca prin scoala se vorbeste. Dar eu stiu ca tu nu meriti asta. De azi viata ta se va schimba radical daca imi acorzi o sansa. Inteleg, este totul asa..dintr-o data,dar nu te mint! Esti prima fata ce a intrat in aceasta casa,Min. Tine minte doar doua cuvinte: Te plac. Te plac mult. Imi acorzi o sansa?
-Da,Baekhyun. Da!
Ii raspunse timida,stomacul facandu-se ghem din cauza emotiilor ce-i strabatea corpul.
Se apropie de ea,lasandu-i pe buze un sarut scurt,apasat, dar plin de iubirea pe care baiatul i-o impartasea fiintei de langa el.
_______________
Needitat. Un nou oneshot cu Baekhyun! Sper sa va placa.
Astept pareri! ☺
