Capitolul 1 - Un nou început

8.6K 481 65
                                    

Capitolul 1 - Un nou început




Este ora patru și jumătate când reușesc să scap de calvarul din acest oraș. Înțeleg că am avut un trecut urât aici și că nu prea sunt plăcută de oraşul Madrid, dar nu mă gândeam că voi pleca cu amintiri neplăcute și în prezent. Viitorul meu e atât de departe încât nu reușesc să îl mai ating. Acum pot spune cu mâna pe inimă că viața îmi este distrusă complet. Am răni din trecut, din prezent și le voi avea și pe viitor. Trei bărbați m-au dezamăgit pe parcursul vieții: tata, soțul meu și el. Persoane la care nu mă așteptam să o facă niciodată. Bărbați care ar fi trebuit să mă sprijine și nu sunt pretențioasă, eram mulțumită dacă o făcea și unul singur, dar viața nu e de mine. Ea nu mă vrea.

După plecarea lui Joseph, am început să îmi bag toate hainele în valiză. Din fericire, nu prea au fost multe. Se pare că subconștientul meu are un al șaselea simț și a presimțit acest lucru înaintea mea. Mi-a dat de înțeles că nu voi rămâne prea mult timp aici, nici în Madrid și nici în camera aceasta de hotel. Uneori lucrurile se întâmplă dintr-o data, dar sunt unele persoane sau sentimente care ne anunță de o posibilă tragedie. Prostia mea este că n-am ascultat. Am mers înainte fără frică și am picat într-o groapă adâncă, din care nu știu când mă voi mai ridica şi când voi mai putea ieşi din ea.

Decizia este luată, nu pot să mai dau timpul înapoi și nici nu mai sunt în stare s-o fac. Corpul meu trăiește într-o transă îngrozitoare, nu îmi pot reveni fără ajutorul cuiva, dar nimic din mine nu mai vrea să riște încă odată. O să mă ascund de Joseph, chiar dacă nu știu prea bine cum s-o fac. Trebuie să plec în altă parte, să îmi încep viața de la zero. Nu mai pot trăi în New York știind că el este șeful meu. Mulțumită hotelului mă poate localiza cu ușurință și prezența lui nu îmi face bine. Trebuie să-l uit.

Înainte să ies pe ușă, am lăsat rochia, pantofii, geanta și cerceii de la el. Nimic nu este plătit de mine, ci de el. Iar eu nu îmi doresc să păstrez nimic de la el. Nici măcar un fir de păr. M-am apropiat de dulap, acolo unde este poziționat seiful și am înnodat din nou materialul cu care au fost înveliți cerceii. Am lăsat cutia înauntru ca și cum nimeni nu s-ar fi atins de ele niciodată. Am scris o scrisoare de adio, poate e prea mult și chiar nu merită, însă eu nu sunt la fel de nesimțită precum el.

„Dragă Joseph...

Îți mulțumesc pentru că mi-ai furat inima și ai plecat cu ea departe. Nu știu ce ai avut în cap în tot acest timp. Ai crezut că nu voi afla? Nici nu știu cum ai avut tupeul să îmi spui să te caut când ajung în Madrid. Ce credeai? Că o să fiu oarbă și nu te voi vedea urcând pe scenă?

Of, dragule... Te-ai înșelat amarnic. Ai intrat pe lista bărbaților pe care îi voi urî toată viața mea. Mă gândeam că ești diferit, dar ești la fel ca toți ceilalți. În nicio secundă nu te-ai schimbat, sau ba da! Ai schimbat masca, căci din câte văd ești un bun actor. Ai lucrat la teatru? Pentru că ai prea multe fețe.

Cu drag, amanta ta"

Am îndoit acea hârtie în trei și am lăsat-o pe pat. Sunt sigură că acel loc e destul de vizibil pentru un bărbat ca el. Știu că o să mă caute când o să răsară soarele, dar spre surprinderea lui eu nu voi fi acolo, iar gândul acesta mă liniștește. Am reușit odată să i-o iau înainte și să îl refuz. Să mă țin tare și să nu îi cad la picioarele. Tot ce a făcut este de neiertat, nu mai pot avea încredere în el când este pe cale să devină tată.

Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum