Capitolul 15 - Vor plăti toți...

4.6K 345 63
                                    

Capitolul 15 - Vor plăti toți...




Am ieşti fugind din biroul lui Noah ca şi cum peste inima mea ar fi căzut o greutate enormă. Lacrimile îmi curgeau neîncetate pe obraji, îmi plângeam amarul chiar în faţa şefului meu. Când am simţit aerul rece lovindu-mi faţă, imediat ce am ieşit pe uşa biroului, mi s-a tăiat respiraţia într-o secundă, înecându-mă cu lacrimi. Când am fugit ca şi arsă de acolo, m-am lovit de un corp enorm şi dur. Nu m-am oprit să văd cine era şi nici nu aveam de gând să îmi cer scuze, nu în ipostaza aceea. Mi-am dat seama că era Joseph abia după ce mi-am auzit numele în depărtare. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să-l văd, în acele momente îl uram din tot sufletul. Tot ce se întâmpla era numai din cauza lui.

Dacă mi-ar fi povestit de la început adevărul, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Am greşit acceptându-l în viaţa mea, din cauza lui am numai probleme de când m-am întors în New York. Toată lumea mă priveşte în fel şi fel, ca şi cum aş fi o femeie materialistă sau uşoară, sau mai bine spus, de parcă aş fi unica.

Sau poate... Dacă nu ai fi acceptat cina lui şi nu ai fi căzut în braţele lui... Ştiam într-un fel că era şi vina mea, căci aş fi putut să mă îndepărtez de el de prima data. Şi eu făcusem nebuni pentru el, dar mi-am dat seama că nu meritau. De când a apărut el în viaţa mea, totul e cu fundul în sus şi nu reuşesc să readuc totul la normal. Îmi lipsea liniştea zilnică, care strălucea datorită prezenţei sale exagerate. Fricile mi-au invadat viaţa, m-au făcut să mă uit în zece părţi înainte să ies pe drum cu cineva. Am ajuns să îmi fie frică de presă şi de unele femei, chiar dacă şi eu sunt una. De când a apărut acea fotografie pe internet şi pe e-mail-urile colegilor mei de la hotel, îmi doresc să se deschidă pământul şi să mă scufund acolo, să nu mă mai vadă nimeni.

Reacţia tuturor a fost mult mai rapidă decât mi-am imaginat vreodată. Nici măcar nu aveam forţa necesară pentru a înfrunta situaţia, nici măcar nu aveam tupeul să îmi privesc şeful în ochi. Eram o ruşine pentru hotel şi nu îmi meritam postul. Nu eram pregătită să suport consecinţele în urma faptului că el este iubitul meu şi că toţi din jurul său îl văd ca pe altcineva; cineva care are multă putere şi bani. Ceea ce e ciudat e că aşa se comporta, dacă ar fi în stare să mă rănească Noah sau alţi colegi de la hotel, probabil i-ar concedia personal, iar asta mă deranja foarte tare. Oamenii pot fi foarte cruzi şi de aceea mă aşteptam la orice din partea lor. Aveau să mă catalogheze în toate felurile posibile şi imposibile, doar pentru că m-am culcat cu şeful lor; şeful care ar fi în stare să rămână fără personal ca să mă facă fericită.

Noi, femeile, suntem mult mai rele decât bărbaţii, mai ales atunci când vrem cu orice preţ un om în viaţa noastră. Suntem capabile să-i ducem până în fundul Iadului ca să îi convingem că noi suntem ceea ce îşi doresc, fie că vor sau nu. Suntem capabile să ne scoatem inima din piept doar ca să le arătăm că ne pasă, iar trist e faptul că uneori nici măcar nu îi interesează. Ce vorbesc? Uneori? Niciodată nu le-a păsat ceea ce simte o femeie, întotdeauna au ales să fie şefi. Le place să domine şi să aibă puterea absolută în faţa unei femei. Aceşti oameni nu sunt bărbaţi. Oricât am alerga după ei, nu îi vom prinde niciodată, căci bărbaţii sunt ca fumul de ţigară; îţi aduc moartea datorită esenţii lor.

Dintre toate persoanele care aveau să afle, cel mai mult m-a durut că Noah a reacţionat aşa. Nu mă aşteptam la o asemenea ură din partea lui. Totuşi îl înţelegeam, căci l-am dezamăgit şi nu mai era în stare nici să mă privească, mă ura şi eram conştientă de asta. El a fost cel care m-a sprijinit în tot, dându-mi sfaturi şi fiindu-mi ca un frate sau un al doilea tată. Acum sigur are impresia că sunt împreună cu Joseph doar pentru banii lui şi multe altele departe de realitate. Doar mă îndrăgostisem, atât de rău i se părea? Am ştiut de la bun început să îmi riscam postul, dar nu mi-a păsat. Niciodată nu m-am gândit că într-un final aveam să ajung în punctul ăsta. Am crezut că va fi doar o noapte şi atât, dar au apărut şi altele în Madrid... până în prezent. O relaţie adevărată. Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Sarah. Eram sigură că ea a publicat acele poze şi a trimis e-mail-urile.

Volumul II: Iartă-mă (FINALIZATĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum